Fermecătoarea “viață fără copii, viață fără de griji” ignoră realitatea celor mai multe femei fără copii

de Melanie Notkin

În urmă cu 25 de ani, am decis să mă mărit cu acel bărbat pe care l-aș iubi. Aveam 23 de ani când mi-am părăsit viața din Montreal și m-am mutat la New York pentru el. Mai rămânea doar să-l și întâlnesc pe acest bărbat. În timp ce conduceam pe I-87 către noua mea casă, eram sigură că mă îndreptăm către locul unde aveam să mă îndrăgostesc, să mă căsătoresc și unde aveam să devin mamă. La primul meu interviu în New York chiar am întrebat despre beneficiile acordate mamelor. În fond, urma să am două fete gemene.

Ca să fie clar, nu eram însărcinată. Dar de când aveam 20 ani, îmi plăcea să îmi imaginez că într-o zi voi avea fete gemene, deși nu avem un istoric de gemeni în familie.

Pe măsură ce anii au trecut și eu am rămas tot singură, într-un final mi-am luat gândul de la acel vis. Nu-mi mai păsa dacă aveam trei băieți în loc de gemene, îmi doream doar să devin mamă, atât.

În cele din urmă, am renunțat și la acel vis. Acum am 49 de ani, în continuare singură, și am renunțat la speranța de a mai deveni mamă.

Am fost îndrăgostită. Cred în dragoste. Am iubit bărbați care nu m-au iubit. Am iubit bărbați care nu erau pregătiți să mă iubească pe mine – și pe nimeni altcineva. Am întâlnit bărbați pe care am vrut să-i iubesc, sperând atât de mult să mă îndrăgostesc de ei încât a durut. Dar, în final, m-am găsit singură, nevrând și neputând să îmi găsesc locul.

Peste timp, mă găsesc întinsă în pat întrebându-mă unde este acel bărbat pentru care m-am mutat la New York, pe care aveam să-l întâlnesc și cu care urma să mă mărit. Și unde erau copiii mei? Nopțile singure m-au învârtit într-un cerc amețitor de speranță și îndoială iar mai apoi durere. Dar a fost o durere pe care am învățat să o păstrez în mine.

Infertilitatea mea de circumstanță – termenul pe care l-am creat mai târziu pentru a descrie durerea de a nu avea copii din lipsa de partener – a trecut deseori neobservată, ca și cum durerea mea nu se justifică pentru că nu eram căsătorită. Numai cuplurile căsătorite cu probleme de fertilitate par a avea dreptul de a simți durerea de a nu avea copii.

În 2008, când m-am apropiat de 40 de ani, mi-am schimbat cariera pentru a mă putea concentra asupra grupului meu, grup cu o mare creștere demografică – cel al femeilor fără copii – și atunci am descoperit  cât de mare și cât de subevaluat este de fapt acest grup. S-a înregistrat o creștere abruptă a numărului femeilor fără copii începând cu anul 1976, atunci când recensământul din SUA a început să înregistreze acest număr pentru prima dată. Pe atunci, procentul femeilor aflate la o vârstă fertilă, fără copii, era de 35%. Astăzi este de 49%.

Totuși, deseori se presupune că toate femeile adulte sunt mame, de parcă s-ar schimba “F”-ul de la femeie cu “M”-ul de la mamă. Și, dacă majoritatea femeilor devin într-un final mame, aceasta se întâmplă de obicei mult mai târziu decât în trecut. Pentru prima dată, mai mult de 54 % din femeile din America cu vârsta cuprinsă între 25 și 29 de ani nu au copii; de asemenea, e cazul și pentru 31% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani. Până la sfârșitul anilor fertili, aproape a șasea parte dintre femei (17%) nu au copii.

Rezultatele sondajelor indică faptul că acest grup dorește copii, în contextul căsătoriei sau măcar al concubinajului. Și când, într-un final, femeile din acest grup au copii spre ultima parte a vârstei fertile, există o probabilitate ridicată să aibă mai mulți copii decât media mamelor obișnuite.

Conform lui Gladys Martinez, autoarea Raportului Statistic de Sănătate Națională Fertilitatea Bărbaților și a Femeilor cu Vârsta între 15 și 44 de Ani în SUA: Studiu Național asupra Creșterii Familiale” , 80 de procente din femeile nemăritate nu au copii, dar 81 de procente plănuiesc sau speră să devină mame într-o bună zi.

Nu la fel este prezentat acest fenomen și în media. Articolele din reviste și știrile ne învață că această așa zisă „viață fără copii, viață fără griji”, ar fi, de fapt, alegerea femeilor ce și-au decis singure soarta, fluturând un fel de steag feminist. Adevărul este însă altul: femeile nu au scăpat de „grija” copiilor, după care, de fapt, tânjesc. A fi mamă este o povară pentru care ar renunța la orice pe lume, numai să o poarte.

În acest timp, femeile aparținând acestui grup pe care l-am numit „Otherhood” (Celelalte) în memoriile mele din 2014, au de-a face cu o piață a întâlnirilor unde găsirea perechii potrivite se dovedește mult mai dificilă decât se așteptaseră. În zilele noastre, femeile americane au studii la nivel de colegiu în proporție mai mare decât bărbații. O femeie tânără cu o diplomă de absolvire a unui colegiu va câștiga mai mult decât un bărbat în aceeași categorie de vârstă. Un studiu Pew din 2012 arată că, in timp ce două treimi din femeile aparținând generației Millenials spun că “a avea success într-o carieră sau profesie bănoasă” este de o importanță ridicată pentru ele, acest lucru este valabil pentru numai 59 % din bărbații aparținând aceleiași generații.

Dar nu ne mai numiți “femei de carieră” – o eticheta anacronică folosită pentru vremurile când femeile care munceau reprezentau cazuri izolate. Astăzi, până și majoritatea mamelor măritate muncesc. Mai mult decât atât, raportul Pew arată că, în comparație cu bărbații tineri, femeile tinere sunt de acord că o căsătorie reușită este “unul dintre cele mai importante lucruri în viață”. De asemenea, aproape 60 % dintre femei consideră a fi părinte unul dintre cele mai importante lucruri în viață, în comparație cu mai puțin de jumătate dintre bărbați ( 47%). Nu e de mirare de ce a devenit din ce în ce mai greu pentru femei să găsească bărbați pregătiți să le fie alături in următoarea etapă a vieții.

Pentru acest grup, feminismul nu a fost niciodată despre a părasi dragostea, căsătoria si copiii în favoarea carierei. Cariera se adaugă familiei, nu se obține la schimb cu ea. Așa cum Betty Friedan, atât de elocvent, a scris în epilogul cărții Mistica Feminină :

“Cu cât am devenit mai mult eu însămi – și cu cât am reușit să primesc și să ofer putere, suport și dragoste de la femeile din mișcare – cu atât mai bucuroasă am fost și cu atât mai adevărat m-am simțit când am iubit un bărbat. Am văzut o mare ușurare între femei, în acest an, când mi-am mărturisit adevărul meu personal: că asumarea propriei identități, a egalității și chiar a puterii politice nu înseamnă că nu mai ai nevoie să iubești și să fii iubită de un bărbat și nu înseamnă că nu îți mai iubești la fel copiii.”

Aceste femei puternice și determinate nu își doreau la sfârșitul anilor 1970 să schimbe natura noastră, de a face orice se află în puterea noastră pentru a deveni mame. Multe dintre aceste femei investesc zeci de mii de dolari în tratamente de fertilitate, înțepându-se cu ace, trecând prin proceduri dureroase, sperând că într-o bună zi vor fi răsplătite cu un copil. Marc Kelan, endocrinologist specializat în reproducere, căruia i-am luat un interviu pentru Otherhood, mi-a spus că nu a întâlnit pacienți mai cooperanți decât femeile de 30-40 de ani, fără partener și care își doresc un copil. Chiar și cele cu mai puțin de 5% șanse de reușită sunt foarte hotărâte in încercările lor.

Și totuși, unii presupun, uneori pe bună dreptate, că feminismul ne-a păcălit să credem că le putem avea pe toate, lăsându-ne pântecele lipsite de viață și viața lipsită de sens. Într-un episod recent al acestei emisiuni, până și profesorul Jordan Peterson, pentru care în general am un mare respect, a afirmat că numai maternitatea – și responsabilitatea pe care o implică – poate permite femeilor să se dezvolte la vârsta adultă. Dar asta implică faptul că femeile fără copii duc o viață într-un soi de limb intermediary, în care nu sunt văzute a fi nici copil, nici adult; nu li se acordă grija și dragostea pe care o primesc copiii, dar nici nu sunt cele care acordă dragoste și atenție, în calitate de adulți; nu sunt nici femei împlinite și nici adulți cu experiența de viață aferentă.

Dar noi nu suntem un alt sex, unul secundar în cadrul sexului feminin; nu suntem altceva decât mamele..

În cadrul studiului din 2012 , în parteneriat cu firma Weber Shanwick, am ajuns la o cifră de 23 de milioane de “Mătuși Profesioniste Fără Copii”, termenul pe care l-am folosit pentru a descrie femeile fără copii, ce iubesc copiii. Asta înseamnă una din cinci femei din America de Nord. Aceste mătuși generoase contribuie la dezvoltarea nepoților și copiilor rudelor noastre , copiilor prietenilor noștri și copiilorr din întreaga lume. Acest “trib” înțelege că, în timp ce copiii sunt născuți din pântec, maternitatea este născută din suflet și există multe moduri de a fi mamă.

În timp ce visul meu de a deveni mamă de gemene nu s-a împlinit, se pare că intuiția mea nu a fost complet greșită. După cum spune un proverb idiș: “Noi ne facem planuri și Dumnezeu râde;” sunt binecuvântată nu cu unul, ci cu două seturi de nepoțele gemene. Visul meu s-a împlinit fratelui și cumnatei mele, de două ori, și îmi iubesc la nebunie nepoții și nepoțicile.

Nu este viața la care m-am așteptat dar, în multe privințe, este o viață ce se apropie de așteptări.

Traducere după https://quillette.com/2018/05/13/glamourising-childfree-life-ignores-reality-childless-women/

Sursă foto: singlegirlsrock.com

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s