De ce ar fi bine să citim copiilor și cărți vechi

de Annie Holmquist

Un prieten mi-a lăsat peste week-end o carte de copii nou apărută care îi fusese oferită nepoatei sale. Era o carte frumos legată, cu coperți tari și desene colorate, intitulată „Micul Radical: abc-ul activismului”

Știam că astfel de cărți au devenit destul de populare, în special în școlile publice, dar cu toate astea nu am reușit să le studiez mai cu atenție. Așa că am luat cartea și am început să o citesc.

Coperta interioară este primul lucru care îți sare în ochi. Încărcată de insigne colorate cu lozinci precum: „Copiii mici împotriva pauzei”, „Surioarele mai mici contra hainelor deja purtate”, „Olița mea, alegerea mea”, cartea pare că transmite un semnal puternic că la conducere sunt copiii, cărora nu trebuie să le fie frică își impună voința în orice situație dată.

Un astfel de mesaj se continuă în primele pagini ale cărții. Litera A îi încurajează pe copii să treacă la acțiune. Litera B îi încurajează să boicoteze, D este pentru „defense” (apărare), I pentru impact, J pentru „justiție”. Și tot așa… Până când într-un final se ajunge la litera R pentru radical, după cum este numită și cartea. A fi radical este ceva „cool” și implică a încălca regulile, a începe revoluții și a urmări ceea ce este adevărat.

Lucrul interesant în legătură cu acest alfabet pentru micii radicali este faptul că multe dintre instrucțiuni sună chiar bine. Dă bine să te lupți pentru dreptate, să încurajezi egalitatea și să urmărești adevărul.

Întrebarea este dacă acești copii mici au capacitatea de a înțelege ceea ce înseamnă cu adevărat dreptate, egalitate și adevăr? Nu le facem oare un deserviciu să îi învățăm despre aceste lucruri prin grila ideologiei, trecând total sub tăcere dezbaterile și ceea ce alți gânditori au avut spus de-a lungul timpului despre aceste subiecte?

C.S. Lewis ar fi răspuns afirmativ. În faimoasa introducere la lucrarea Sf. Atanasie cel Mare, „Despre Întrupare”, Lewis avertiza asupra tendinței de a vedea problemele culturii doar prin lentile gândirii la modă.

„Fiecare epocă are perspectiva sa proprie. Este cu deosebire de capabilă să observe anumite adevăruri și la fel de expusă la anumite greșeli. Din acest motiv avem nevoie de cărți care să corecteze greșelile specifice timpului nostru. Iar asta înseamnă cărți vechi. Toți gânditorii contemporani împărtășesc într-o anumită măsură perspectiva contemporană, chiar și aceia, cum sunt eu, care par cei mai mari adversari ai ei… Putem fi siguri că obnubilarea specifică a secolului XX, obnubilarea despre care posteritatea se va întreba „dar cum e posibil să fi gândit asta?”, se află acolo unde nu am suspectat-o niciodată și are de-a face cu presupoziții comune unor personaje ca Hitler și președintele Roosevelt sau domnul H.G. Wells și Karl Barth. Niciunul dintre noi nu poate scăpa de această obnubilare, dar cu siguranță o vom spori și vom slăbi apărarea noastră împotriva ei, dacă vom citi doar cărți moderne. Atunci când sunt adevărate ele ne vor oferi adevăruri pe care pe jumătate le știm deja. Când sunt false ne vor accentua bolile de care suntem deja atinși periculos. Singurul paliativ este să menținem briza curată a secolelor trecute să respire prin mințile noastre, iar asta nu o putem face decât citind cărți vechi.”

Pentru cine crede că Lewis invocă trecutul dintr-un sentimentalism nostalgic, următoarele cuvinte ar trebui să spulbere această iluzie: „Bineînțeles că nu există nimic magic legat de trecut. Oamenii nu erau mai isteți decât acum. Au făcut tot atâtea greșeli ca și noi. Dar nu au făcut aceleași greșeli. Nu ne vor flata în greșelile pe care deja le comitem. Iar greșelile lor, fiind acum la vedere, nu ne vor pune în pericol. Două capete sunt mai bune decât unul, nu pentru că fiecare dintre ele este infailibil, ci pentru că este puțin probabil să meargă greșit în aceeași direcție”, scria Lewis.

Copiii de azi se află sub o avalanșă de cărți noi, în școli, în biblioteci și chiar acasă, care îi încurajează să lupte pentru dreptate socială, să chestioneze trecutul și autoritățile, să-și spună opiniile și să lupte pentru ele. Dar dacă îi expunem la astfel de puncte de vedere fără ca mai înainte să îi lăsăm să crească, să se maturizeze și să interacționeze cu ideile și gânditorii din trecut, nu vor deveni niște adulți găunoși, incapabili să interacționeze cu alte opinii și să gândească responsabil?

Traducere din engleză de la http://www.intellectualtakeout.org/article/are-modern-childrens-books-training-little-radicals

 

 

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s