Diferit înseamnă egal?

Într-un mai vechi text al său (vezi aici), regretatul Walter Williams spunea:

„Există atât de multă confuzie și sentimentalism în jurul discriminării încât m-am gândit să încerc o analiză nepărtinitoare.

Discriminarea este pur și simplu actul de a alege. Când aleg un vin de Bordeaux, discriminez vinul de Burgundia. Când m-am căsătorit cu doamna Williams, le-am discriminat pe celelalte femei. Deși uneori mă gândesc la egalitatea de șanse, doamna Williams solicită discriminare continuă.”

Și continua apoi:

„Veți spune: «Bine, Williams, dar o astfel de discriminare nu afectează pe nimeni.»

Greșit. Când discriminez în favoarea vinului de Bordeaux valoarea resurselor implicate în producția vinului de Burgundia scade. Când am discriminat în favoarea doamnei Willams le-am afectat pe celelalte femei, prin scăderea numărului de soți potențiali, presupunând că sunt un bărbat pe care alte femei l-ar dori de soț.”

E adevărat că între timp cultura socială s-a schimbat și noțiunea de discriminare e asociată în primul rând cu practica condamnabilă de a trata diferit oameni aflați în situații identice, punând pe cineva în inferioritate după criterii precum rasa, etnia, sexul, naționalitatea, religia sa.

Ceea ce s-a petrecut, însă, în ultimul timp a fost că ideea de discriminare condamnabilă a fost extinsă și asupra unor situații care depășesc sfera a ce înseamnă, de fapt, discriminarea – iar un exemplu în acest sens îl constituie problema căsătoriei între persoane de același sex: asociațiile pentru drepturile homosexualilor reclamă faptul că aceștia ar fi supuși unei discriminări pentru că în codul nostru civil căsătoria este limitată strict la uniunea dintre un bărbat și o femeie.

Avem de a face cumva cu o ”discriminare” după criteriul orientării sexuale prin faptul că nu e permis homosexualilor să se căsătorească?

Bineînțeles că nu! Și bineînțeles că argumentul ”discriminării” homosexualilor este înșelător.

Să nu uităm ce înseamnă discriminarea: a trata în mod diferit personae aflate în situații identice, după criterii precum ”orientarea sexuală”.

Or, dacă nu ne lăsăm duși de val și ne uităm cu atenție, atunci când e permisă căsătoria numai persoanelor de sex opus, condiția privește doar sexul persoanelor (bărbat și femeie), iar nu orientarea lor sexuală. Homosexualilor nu le interzice nimeni să se căsătorească și nu le cere nimeni certificate de heterosexualitate când merg la primărie – trebuie doar să se căsătorească cu cine se pot căsători: cu o persoană de sex opus. E plină istoria de bărbați homosexuali căsătoriți – dar cu femei. Valabil și viceversa.

Mai mult, nu doar că homosexualii se pot și ei căsători în aceleași condiții ca persoanele heterosexuale – adică cu o persoană de sex opus de 18 ani, ce poate da un consimțământ valabil – dar, la rândul lor, nici persoanele heterosexuale nu se pot căsători cu persoane de același sex (de exemplu, de conivență, pentru viză de imigrare etc), așa cum nu o pot face nici homosexualii. Așadar, nici bărbații heterosexuali nu se pot căsători între ei – interdicția nu-i privește numai pe homosexuali. Prin urmare, tratamentul e identic indiferent de practicile sexuale ale soților; ceea ce contează e sexul lor – să fie diferit – iar nu orientarea sexuală.

În realitate, ceea ce e supus dezbaterii este însăși definiția noțiunii de căsătorie – ce este aceasta; căsătoria a însemnat dintotdeauna piatra de temelie a unei familii, care se punea prin unirea unui bărbat cu o femeie în scopul întemeierii căminului și, în măsura în care se putea, a nașterii de copii. Chestiunea permiterii ”căsătoriilor” între persoane de același sex reprezintă, așadar, nu o problemă de discriminare, ci de schimbare a înțelesului unei noțiuni, a unei instituții umane și sociale fundamentale.

Când dai bursă de merit doar copiilor cu note mari nu înseamnă că îi discriminezi pe copiii cu note mici, ci doar că definiția meritului înseamnă notele mari – dacă s-ar da bursă de merit tuturor, înțelesul noțiunii de ”merit” și de ”bursă de merit” nu ar mai fi același. Invocarea argumentului ”discriminării” nu are, prin urmare, decât un rol tactic, de a pune presiune pe majoritatea oamenilor obișnuiți și de a crea un înșelător avantaj moral adepților căsătoriei homosexuale – o poziție de acuzatori.

Prin urmare, haideți să înlăturăm acest mic – dar eficace – truc de discurs al celor care invocă ”discriminarea” homosexualilor în chestiunea căsătoriei și să acceptăm că discuția se limitează, de fapt, la a vedea dacă este sau nu bine să schimbăm semnificația căsătoriei – și să ne gândim nu doar la faptul că aceasta va deveni mai ”deschisă” unor interese individuale, ci și la faptul că familia și societatea în ansamblu vor fi afectate, după cum arătam aici și aici, iar libertățile altora vor fi mutilate, după cum se poate vedea aici, în cazul acceptării acestor noi înțelesuri ale căsătoriei.

Să ne găsim echilibrul și răspunsul cel bun!

Sursă foto: aici

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s