Mult zgomot pentru nimic

Așa numitele investigații sub acoperire făcute în Biserică publicate zilele trecute se laudă că ne vor spune mult și livrează foarte puțin. Se bazează de fapt pe crearea unei stări de spirit, a unei emoții împotriva Bisericii, iar nu pe dezvăluirile de care fac atâta caz. Ipoteza de la care se pleacă este că Biserica este o mega-corporație coruptă, iar fără a aduce dovezi concludente, trag concluzia că așa e. Îi convinge însă doar pe cei deja convinși, care își închipuie că acum au dovada falsurilor practicate de Biserică. De fapt, nu au nimic.

Ar trebui clarificat un lucru de la început. Biserica nu este o corporație, un SRL, o societate pe acțiuni, o societate comercială care ar obține un profit uriaș pe seama banilor publici, pe care pasămite îi împart patriarhul, episcopii și preoții. Biserica nu face profit, nimeni nu ia dividende sau ceva asemănător. Excedentul bugetar merge către acțiunile Bisericii, nu-l ia nimeni acasă, iar bisericile și alte construcții anexă nu sunt locuințele personale ale preoților. Patriarhul și membrii ierarhiei, episcopi, arhiepiscopi și mitropoliți, au salariu fix, care nu depinde de activitățile Bisericii. Ei ar lua aceiași bani și dacă nu ar avea nicio activitate caritabilă, și niciun alt fel de activitate în afara celei strict bisericești.

Renovarea de biserici, construirea altora noi, ridicarea de așezăminte caritabile din fonduri europene, de la bugetul de stat și din fondurile proprii nu le aduce vreun spor la salariu, nici nu încasează vreo sumă din acei bani. Ei se implică pentru că vor să facă bine în cadrul comunităților în care viețuiesc. Iar rezultatul acestei implicări înseamnă biserici monumente istorice renovate, ca participanții să nu stea la slujbă printre ruine, înseamnă ajutor acordat prin așezămintele sociale ale Bisericii bătrânilor, copiilor, săracilor și altor persoane aflate în nevoie.

De altfel, din reportajele Recorder, cu toată reaua credință cu care sunt făcute, nu rezultă nicăieri că vreun preot sau ierarh ar avea vreun câștig ilicit. Da, lucrează cu niște firme de construcții, cu firme de consultanță pe fonduri europene, dar acesta e sistemul birocratic construit de statul român și, din câte se vede, nu este posibil să i te sustragi. Sunt două variante: fie lași bisericile în paragină și rămâi neatins de duhul lumii, fie te implici, le faci să arate cum trebuie, pentru a-i primi așa cum se cuvine pe credincioșii care le calcă pragul, dar ești nevoit să colaborezi cu firme private și cu statul român, și atunci le accepți regulile, mai mult sau mai puțin corecte. „Vina” Bisericii, a patriarhului Daniel mai ales, este că a ales a doua variantă. 

O Biserică bogată nu înseamnă preoți și ierarhi bogați, ci biserici trainice pentru a-i primi pe credincioși, activități culturale și caritabile. Se pare însă că tocmai asta deranjează, o Biserică activă în societate și în viața oamenilor, și acesta este motivul real pentru care este atacată cu mijloace destul de îndoielnice, și cu rezultate, dacă le privești fără patimă, derizorii. 

După o muncă de 8 (opt) luni de zile – ziariști profesioniști de investigație spuneau că era suficientă și o săptămână pentru această tristă însăilare – au reușit să scoată un material vădit manipulator și care, de fapt, nu spune mare lucru.  Este evident însă că patriarhul nu avea cum să știe toate detaliile tuturor construcțiilor și renovărilor de biserici. Intenția este discreditarea patriarhului Daniel, despre care se vorbește în câteva rânduri, dar nu apare niciodată, nici vreo semnătură a lui pe vreun act, nici vreo probă care să arate o încălcare a legii. Se vede însă că patriarhul Daniel este ținta atacurilor, căci  „Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei” (Matei 26, 31). Dacă patriarhul ar fi decredibilizat, atunci toată Biserica ar avea de suferit, iar cei care ne atacă știu asta.

Solicitarea binecuvântării pentru activitățile importante, de care se face atâta caz, este firească în context bisericesc, dar este un act firesc de aprobare care are loc în orice instituție din partea conducătorului ei.  Un om care muncește, care are o activitate foarte bogată poate fi cu ușurință atacat, căci orice acțiune poate fi prezentată în diferite moduri. Foarte probabil că dacă s-ar fi implicat mult mai puțin în renovarea bisericilor, în construirea altora noi și, mai ales, a Catedralei Naționale nu ar fi fost la fel de mult ținta atacurilor venite din toate direcțiile.

Biserica mai are și „păcatul” că nu a ”servit” statul promovând și garantând un act medical care nu e de competența ei, vaccinarea, așa cum ar fi vrut progresiștii; i s-a reproșat expres acest lucru – de ce n-a apărut patriarhul într-un clip în care se vaccinează și îi îndeamnă și pe enoriași să facă la fel. Biserica a făcut aici ceea ce era de bun simț: să îndemne oamenii să judece toate aspectele problemei, și să ia o hotărâre după ce știu riscurile și beneficiile. Nu se substituie nici medicilor, nici statului. Poate de aici aceste represalii mediatice.

Afirmația „nimeni nu știe cum administrează Biserica asemenea sume de bani” repetată de mai multe ori în mai multe feluri, ca să acrediteze ideea că Biserica este stat în stat, că banii publici sunt cheltuiți după bunul plac al patriarhului este falsă.  Finanțarea Bisericii respectă un cadru legal (OG 82/2001 și HG 1470/2002) și este supusă verificării organelor competente.  Ca măsuri concrete, persoanele care apar în materialul Recorder, Lazăr Neacșu și părintele Aurel Mihai și-au dat demisia. Firma reprezentată de Marius Iorga era deja descalificată de la participarea la licitații organizate de Arhiepiscopia Bucureștilor încă din 17 august, înainte cu aproape două luni de apariția materialului. 

Din documentar nu reiese explicit vreo încălcare a legii, nu apare vreun document semnat de Patriarh sau vreun alt ierarh, nimic semnat de vreo primărie în legătură cu lucrări la vreun lăcaș de cult sau altă clădire a Bisericii. Primăriile pot contribui legal la renovarea sau înălțarea vreunei biserici, așa cum bisericile pot accesa fonduri europene. 

Din comunicatul Arhiepiscopiei Bucureștilor se vede că sunt aplicate proceduri administrative și tehnice care permit verificarea și controlul resurselor materiale, există un sistem de supraveghere și control al operațiunilor bancare, plățile nu se fac în avans, ci numai pe bază  de situații de lucrări corect întocmite, plățile se fac numai în forme fără numerar, solicitarea de fonduri publice se face numai după obținerea avizului de la Centrul Eparhial, pentru finanțările mai mici de 100000 de euro se organizează selecție de oferte, iar la cele care depășesc această sumă, din motive de transparență și disciplină financiară, sunt organizate licitații. Procedurile aprobate de Arhiepiscopie sunt transparente și corecte, specifice persoanelor juridice de drept privat.

Persoana cea mai controversată în documentarul Recorder e un mirean, Lazăr  Neacșu, care se prezenta ca „deputat de patriarhie”, o titulatură ridicolă și inexistentă. Mai susținea (dar poți verifica vorbele spuse de cineva?) că a fost sfătuit să se înscrie în PSD și să candideze pe lista lor de consilieri locali la capitală de Patriarhul Daniel. El  a fost cel interpelat de reporterul sub acoperire. Declara că licitațiile pentru lucrări bisericești apar numai în ziarul Lumina, care are un circuit închis, nu ajunge să fie citit de  nimeni în afara bisericii, deci nimeni nu știe despre licitații. E fals. Anunțurile apar în ziarul Lumina, dar și în ediția lui  electronică, astfel că pot fi găsite oricând de către oricine are o conexiune la internet, așa cum apar și pe site-ul Arhiepiscopiei Bucureștilor. De altfel, și licitațiile organizate de stat sunt făcute publice tot electronic, pe site-ul SEAP. Dar cel mai straniu este cum de a putut reporterul sub acoperire să se prezinte ca om de afaceri în fața lui, și să fie crezut. Dacă Neacșu îi cerea codul unic de înregistrare, orice firmă are așa ceva, ar fi putut să afle, căutând câteva minute printre informațiile publice de pe internet, dacă firma pe care pretindea reporterul că o are, măcar există.  De aici se putea încheia totul.

Materialul prezentat de Recorder  este stârnit de ura față de Biserică, și este menit să provoace ură și mai mare. Cu toate că este clar că nu prezintă cine știe ce mare lucru, am văzut reacții de tipul: în sfârșit, au fost descoperite abuzurile bisericii și ale patriarhului, să vină DNA-ul să-i aresteze pe toți și altele de același tip. Progresiști entuziaști sunt convinși că Recorder a oferit dovezile clare ale corupției clerului, și legăturile cu oameni de afaceri necinstiți. De acum așteaptă să vadă măsurile concrete care se vor lua împotriva Bisericii. Șansa la pace socială și bună înțelegere devine tot mai mică. Astfel de acțiuni sunt menite să crească falia din societate între credincioși și anticreștini. Ne vom privi cu și mai multă reținere și suspiciune reciprocă, ca și cum nu am mai avea loc unii din cauza altora, iar viitorul nu sună deloc bine. 

Fără să abandoneze spațiul public, dezbaterea de idei și orice formă prin care își pot face cunoscute ideile și convingerile, cred că, în perioada următoare, credincioșii ar trebui să se gândească și la forme alternative de organizare. Cu un asemenea curent anticreștin, s-ar putea să avem nevoie de ele.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s