O ofertă de Crăciun

Comisia Europeană a elaborat recent un document de uz intern, cu recomandări de „comunicare incluzivă” pentru angajații săi. Prin acesta li se sugerează să nu folosească cuvântul Crăciun și nici nume precum Maria sau Ioan, pentru că persoanele de altă religie sau ateii s-ar putea simți jigniți. Susținătorii Uniunii Europene din țara noastră i-au sărit repede în apărare. E fake, au tot repetat ei pe un ton apăsat. Uniunea nu ne interzice să vorbim despre Crăciun, nu ne ia tradiția, nu se amestecă în credințele noastre. A fost numai o recomandare internă pentru angajați, din grijă față de cei care nu serbează nimic de Crăciun și care s-ar putea simți lezați, și care a fost și retrasă în urma numeroaselor critici apărute. Deci chiar nu mai e nimic de criticat, Uniunea rămâne democrată și deschisă tuturor, credincioși sau nu, putem fi liniștiți și să ne vedem de treburile noastre. Circulați, circulați, nu e nimic de văzut aici! Oare chiar așa să fie? 

 Pentru oricine este angajat, fie la stat fie la privat,  este cunoscut faptul că o recomandare de la șefi este un ordin care nu poate fi impus pe o bază legală. Într-adevăr, nu există o lege care să impună interzicerea urărilor de Crăciun, dar nu se știe ce ne rezervă viitorul. Nici în perioada comunistă nu exista o lege care să interzică referirea la Crăciun și totuși nimeni nu îndrăznea să vorbească despre asta în documentele sau discuțiile oficiale. Dar știi că dacă nu respecți recomandarea,  atunci devine recomandabil să îți găsești un loc de muncă unde să nu primești astfel de recomandări.  Așa că,  să nu ne ascundem după deget,  dacă o asemenea recomandare era oficializată,  nu cred că ar fi existat funcționari europeni care să o desconsidere. Oricum, din câte se spune din partea celor de pe acolo, nu prea se aud multe urări de Crăciun în birourile de la Bruxelles, pentru că funcționarii de acolo sunt, de mulți ani, mai ”incluzivi” decât restul europenilor și foarte atenți să nu rănească sensibilitatea cuiva cu vreo urare de pace și fericire legată de vreo sărbătoare religioasă creștină. Poate ale altor credințe…

Tendința la nivelul Uniunii Europene este clară. În locul Crăciunului se vorbește despre „sărbători de iarnă”,  exact ca în perioada comunistă, dar progresiștii sunt foarte supărați când le spunem că sunt neomarxiști, că vor să reintroducă o ideologie totalitară care a adus milioane de victime.

Uniunea Europeană a devenit un loc condus birocratic de progresiști, iar intenția lor este clară, să anuleze (cancel culture) tot ceea ce ține de identitate, religie și națiune. Dacă încă mai aperi aceste idei, ești imediat catalogat ca retrograd, omul rușilor, creștinopat, un extremist care nu trebuie luat în seamă  și tot ce mai pot ei să adauge ca să te discrediteze. De parcă rușii, chinezii sau marțienii sunt cei care au venit cu această propunere atât de criticată, încât a fost nevoie să fie retrasă.

Motivația introducerii, deocamdată ratată, a unui limbaj intern ”incluziv”, dar din care să fie exclus, totuși, ceva – anume, creștinismul – este aceea că nu toți destinatarii ar fi creștini și de aceea s-ar simți jigniți dacă ar auzi urări creștine de Crăciun. Ceea ce este frapant este că asemenea recomandări nu privesc și urările sau numele folosite în alte tradiții religioase decât cele creștine. Și e interesant că astfel de recomandări sunt făcute de către inși care, de obicei, sunt indiferenți față de religie, sau au aversiune față de creștinism. Ei oricum nu le-ar folosi, dar recomandă, sau doar încearcă deocamdată să recomande, să nu le folosească nici alții. Bănuiala mea este că nu grija pentru necreștini îi apasă pe komisarii de la Bruxelles, ci speranța, prost disimulată, că prin ne-vorbirea despre creștinism, acesta va dispărea din preocupările oamenilor, că oricum i-au găsit înlocuitor în ideologia woke

Chiar și cei care susțin că s-a discutat prea mult despre acest document recunosc că era o recomandare exagerată. Până la urmă, dacă scopul Uniunii Europene este prezervarea diversității, atunci de ce să fie excluși de la aceasta tocmai creștinii, care probabil au devenit o minoritate, dar una încă însemnată numeric? Sau singurul mod în care s-ar accepta prezervarea creștinismului la Bruxelles ar fi într-un soi de muzeu?


Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s