Rețeaua de amplificare a urii

Un prieten se retrage de pe Facebook. Ar trebui poate să îi spun să n-o facă, să mai  rămână printre noi, și să ne împărtășească, din când în când, din gândurile sale. E unul dintre cei mai inteligenți, cultivați, generoși și săritori în ajutor oameni pe care i-am cunoscut în viața mea. Dar ar fi o mare greșeală să încerc să-l rețin. Nu mai e de trăit aici. Facebook a devenit adesea un loc de deversare a prostiei cu ștaif, a extremismului și grobianismului. Scoate tot ce e mai rău din om, și parcă rezervele de răutate cresc pe măsură ce sunt consumate. Toți cei care intrăm zilnic pe această rețea am constatat degradarea treptată a relațiilor dintre oamenii cu păreri diferite și încercăm să stabilim care ar fi cauzele și cum ar putea fi contracarate.

Începem să ne dăm seama că nu e o întâmplare, că nu s-a ajuns aici din greșeală, nu a fost o evoluție nefericită dar întâmplătoare, care ar fi putut fi preîntâmpinată. Băieții care administrează aceste rețele online au făcut niște analize despre ce vedem noi când ne conectăm, și au avut de ales între a păstra lucrurile normale sau a câștiga mai mulți bani. Au ales banii.  


Avem un whistleblower, adică avertizor de integritate sau, mai pe românește, un pârâcios, pe nume Frances Haugen, inginer de sistem care a lucrat un timp acolo. De acolo a scos, pe furiș, zeci de mii de pagini interne ale companiei, legate de practicile lor incorecte – atunci când faci o afirmație trebuie să o și probezi. Treaba amuzantă este că, în ciuda faptului că le-a furat datele, cei de la Facebook nu pot să-i facă nimic. E o companie listată la bursă, și nu poate ascunde date privind integritatea companiei față de investitori. Iar ea a cam făcut destule. Din datele sustrase de Frances Haugen rezultă că facebook a făcut cercetări interne din care rezulta că platforma de socializare, prin interacțiunile dintre oameni, amplifică ura, dezinformarea și revolta politică; factorii de decizie știau aceste lucruri, dar au decis să le ascundă publicului.


Denunțătoarea Frances Haugen a apărut la emisiunea americană „60 Minutes”, de unde iau informațiile următoare.

La Facebook a existat un conflict de interese între ce era bun pentru public, adică pentru utilizatorii platformei, și ce era bun pentru Facebook, adică profitul pe care îl puteau obține. Iar Facebook a ales mereu să optimizeze propriul interes. Avem dovezi dintr-o varietate de surse că discursul de ură, discursul politic care dezbină și dezinformarea pe Facebook și aplicațiile sale afectează societățile din toate țările. Platforma promovează conținutul polarizant, plin de mânie și ură, care are ca urmări faptul că deteriorează încrederea noastră civică, erodează dorința de a ne păsa unii de alții, duce la ură și la înverșunare. Versiunea Facebook care există astăzi ne distruge societățile și produce violențe în întreaga lume. 


Sursa problemelor rezidă într-o schimbare făcută de facebook în 2018. E vorba de codul care determină ce vedeți pe fluxul de știri. Ai telefonul, tu poate vezi 100 de bucăți de conținut dacă stai și derulezi 5 minute. Dar Facebook are mii de variante pe care ți le poate afișa. Algoritmul alege dintre acele variante, bazându-se pe conținutul cu care ai interacționat cel mai mult în trecut. Una din consecințele felului în care Facebook alege conținutul azi este că optimizează pentru conținutul care atrage interacțiunea, reacția. 


Cercetarea lor arată că conținutul de ură, de segregare, este cel mai căutat. Este mai ușor să inspiri oamenilor ură decât orice alte emoții. Dezinformarea, conținutul plin de mânie, este atrăgător pentru oameni, îi ține pe platforma lor. Facebook a observat că dacă schimbă algoritmii pentru a afișa conținut mai sănătos, oamenii vor sta mai puțin timp pe site, vor accesa mai puține reclame, iar ei vor produce mai puțini bani. Facebook, practic, amplifică ce e mai rău în natura umană. 


Este una din consecințele nefericite. Nimeni la Facebook nu este rău intenționat, dar motivațiile sunt strâmbe. Rețeaua produce mai mulți bani pentru sine atunci când tu consumi mai mult conținut. Oamenilor le place interacțiunea cu lucruri care solicită o reacție emoțională, iar cu cât sunt expuși mai mult la ură, cu atât mai mult interacționează, și cu atât mai mult consumă. 

Această dinamică a lucrurilor a dus la o plângere la adresa Facebook din partea unor mari partide politice din Europa. Liderii lor simt că schimbările algoritmilor i-au forțat să fie mai negativi în comunicările pe Facebook, făcându-i să ia mai multe poziții de politică extremă. 

Modul cum sunt făcuți algoritmii schimbă modul în care se face politică. Politicienii s-au plâns că sunt determinați să aibă poziții care nu le plac, despre care știu că nu sunt benefice societății. Dar ei mai știu că dacă nu adoptă acele poziții vor pierde, căci adversarii lor politici le vor adopta ei, cu siguranță.

Mark nu a pornit să creeze o rețea a urii, dar a permis să se facă alegeri al căror efect colateral este conținutul polarizant și plin de ură. Intenția persoanelor cu drept de decizie de la vîrful companiei nu este să facă rău,  să provoace violențe, și nici să întrețină mișcări extremiste (cu excepție ideologiei woke pe care o îmbrățișează). Ei vor doar bani. Dar calea prin care îi câștigă trece prin instigarea la ură. Ar putea să ne afișeze și un conținut mai cuminte, nu banal și lipsit de interes, dar să favorizeze postările mai raționale, care îndeamnă la calm și înțelegere. Numai că nu ar mai fi la fel de atractiv. Dintre toate reacțiile umane, ura este cea mai la îndemână, cea mai puternică, te împinge la reacție instantanee și vehementă. Pentru acționarii de la Facebook este suficient că astfel suntem mai conectați. Stăm în rețea mai mult timp, ni se afișează mai multe reclame. Rezultatul este că Mark încasează mai mulți bani, iar noi ne umplem de mânie, nu pe el, ci pe cei pe care algoritmul girat de el îi indică drept dușmanii noștri.


Lucrurile nu se opresc aici. Este o spirală a câștigurilor, iar ei îi corespunde una a urii. Utilizatorii observă că dacă rămân calmi și raționali își pierd din urmăritori, căci devin neinteresanți față de cei care se exprimă în termenii cei mai puternici. Atunci, ca să fie vizibili, ca să poată să existe în continuare, sunt nevoiți să amplifice discursul dur, extremist. Iar din spațiul virtual, ura se mută în viețile noastre reale, căci o purtăm mai departe în conversațiile noastre reale și în modul în care îi privim pe cei care ne sunt prezentați drept dușmanii noștri.


Noi, cei care vedeam cum crește ura, divizarea societății, discursul dur, punerea etichetelor grăbite, vedeam aici o degradare generată de natura umană căzută, care a găsit un bun mijloc de a se exprima, ceea ce era adevărat până la un punct.  Însă ura noastră era, și este și acum, stimulată atent de oameni care programează ceea ce vedem când derulăm noutățile din rețea. Oricum suntem mișcați de ură mai mult decât de orice altă emoție, dar pentru că ei știau asta, au amplificat-o ca să ne țină mai mult timp conectați. 


Cum ne putem trata de ura care ni se inoculează? Cea mai simplă metodă este să părăsim rețeaua. Descoperim că, dacă avem timp de prisos (și îți rămâne mult timp când te poți desprinde de rețea), încă mai există cărți pe lume și prieteni care merită vizitați. E cel mai sănătos lucru pe care-l poți face, numai că nu se potrivește tuturor. Cei care vor pleca vor fi puțini, printre cei mai buni dintre noi, cei care oricum își păstrau uzul rațiunii și nu se lăsau seduși de mesajele stridente, dar vor rămâne cei mai mulți, acolo vor apărea știrile, dezinformările (în lumea noastră post-adevăr e dificil să mai faci diferența între informare și dezinformare) acolo vor fi dezbaterile care ne vor afecta viața tuturor, inclusiv pe ale celor care, cu înțelepciune, s-au retras. Iar dacă știi că ai un mesaj de transmis, o misiune de îndeplinit, atunci nu poți pleca. Încerci să-ți faci treaba fără a te lăsa prea mult prins de duhul ce a cuprins rețeaua. 


Printre apostolii Domnului există unul care nu se deosebea prin nimic special, în afară de un defect, anume că îi plăceau banii. De altceva nu știm să fi suferit, a participat la toată activitatea apostolilor fără să se remarce în vreun fel. Dar acea singură patimă a fost suficientă că să-L vândă pe Hristos. Cred că niciodată n-ar trebui să neglijăm dorința oamenilor de a câștiga bani, îi poate determina la acțiuni care au consecințe nebănuite.

Facebook pare să fie imaginea perfectă a marelui capital: fără mamă, fără tată, deasupra legii, în căutarea profitului cu orice preț, inclusiv cu cel al creșterii urii dintre oameni, al degradării relațiilor din societate, al anomiei sociale, al permiterii dezinformării și deformării realității. Totul este subordonat unor nenorociți de dolari pentru care sunt gata la orice. În același timp, cu o ipocrizie maximă, Facebook trimite mesaje în care ne vorbește de standardele comunității, de căutarea soluțiilor pentru creșterea calității și securității. Deviza lor nescrisă pare să fie „maximizarea profitului prin maximizarea urii”.

Să ne înțelegem: probabil că nici Mark, nici cei din jurul lui nu sunt oameni răi, nu ar face rău cu bună intenție vreunui semen de-al lor. Ba chiar poate participă la campanii de strângere de fonduri pentru cauze umanitare și îi ajută pe cei mai nevoiași dintre oameni. Iar răul pe care-l fac, prin stimularea mecanismelor de creștere a urii, este aproape impersonal. Sunt niște algoritmi, dezvoltați de o armată de specialiști, care doar ne oferă acel conținut care ne ține lipiți de ecran, iar prin creșterea timpului petrecut în rețea crește și timpul în care putem fi expuși reclamelor. 

Ni s-a spus, de către persoane avizate, că dacă un produs sau serviciu este gratuit, atunci produsul suntem noi. Dar este destul de vag exprimat așa. Se vorbea de datele care ne sunt colectate și puse la dispoziția firmelor care doresc să ne vândă produsele lor. Suntem bine cunoscuți în preferințele noastre, iar asta însemna doar să primim o publicitate conformă cu preocupările noastre, așa cum reies ele din activitatea de pe internet. Dar vedem că mai înseamnă și altceva: suntem modificați de rețea, ni se transmit mesaje care ne transformă în persoane mai rele decât am fi în lipsa ei. Iar aici este vorba despre suflet. Nu doar că suntem produsul, dar suntem modificați ca să devenim altceva, o variantă mai proastă a noastră. Soluția cea mai bună este să ieși din rețea, așa cum face prietenul meu, iar dacă totuși alegi să rămâi, să fii atent să nu te lași dus de curent, și să cauți să-ți recapeți acea parte din umanitatea pierdută printre postări.


Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s