Tot ce trebuie să știți despre sex

de Francis X. Maier


Dați-mi voie să vă povestesc două întâmplări.

După câțiva ani de căsnicie, am observat că – nu știu cum s-o spun mai delicat – „contactele noastre romantice” nu prea se ridicau la înălțimea așteptărilor de frecvență pe care le aveam înainte de căsătorie, pentru niște oameni de douăzeci și ceva de ani. I-am spus asta drăgălașei mele soții, Suann, la vremea respectivă, iar ea mi-a răspuns: „Nu mai vorbi prostii. Suntem mult peste medie!” Am avut această conversație neprofitabilă, în contexte diferite, dar întotdeauna cu aceleași rezultate, timp de câteva luni.

Într-un târziu mi-a picat fisa, fiind un tip logic de felul meu, că datele statistice au forța adevărului irefutabil. Așadar, deși părea că am renunțat la idee, ceea ce am făcut, de fapt, a fost să-mi notez pe un grafic performanța noastră de-a lungul a 12 sau 13 săptămâni. Am înregistrat punctele de date relevante, și – m-am gândit eu în sinea mea, generos cum sunt – am șters din calculele mele toate zilele în care era legitim să fie cu mulțime nulă; nu doar zilele legate de biologia normală feminină, ci chiar și cele care includeau revendicările (sincer, cam dubioase) de „oboseală”. După care, de o manieră foarte rezonabilă, i-am prezentat lui Suann ”dovada”.

Am tras multe învățăminte. În principal: să nu faci chestia asta. Aduce rezultate, într-adevăr. Doar că nu pe cele pe care le aștepți.

Iată și cealaltă întâmplare. Din nou, suntem căsătoriți de câțiva ani. Avem amândoi slujbe și un mic apartament de două camere în Manhattan. Viața e bună și pe cale să devină și mai bună. Tocmai am fost admis în cel mai bun program de burse pentru perfecționare în regie de film din toată țara. Am dat Marea Lovitură a progresului în carieră. Vom locui la Los Angeles, unde Suann (bineînțeles) își va găsi o slujbă, iar eu îmi voi folosi bursa. Și vom fi pe drumul spre succes și vremuri minunate. Pe urmă, Suann se întoarce acasă de la doctor. „Sunt însărcinată.” Și țin minte că se uita țintă la mine, urmărindu-mă cu mare atenție.

Poate și alți bărbați au avut această experiență: timpul își încetinește curgerea. Drumul din față se desparte în două. Ruta A are un semn pe care scrie: „Asta ne încurcă al naibii socotelile și ne face praf toate șansele”. Semnul pentru ruta B spune: „Ce veste minunată, iubito! Găsim noi o cale să meargă”. În paralel, o voce mititică din capul meu îmi strigă pițigăiat: „Gândește-te bine înainte să deschizi gura, amice! Vor fi consecințe!” Așa că am ales – dacă nu chiar cu mare entuziasm, măcar destul de convingător – opțiunea B. Toată povestea a durat cât îți bate inima de două ori. Și, din nou, am tras multe învățăminte. În principal: cum să fii un om, și nu un ego în pantaloni, radical preocupat numai de sine; cum să fii, în sfârșit, un soț și un tată.

Da, aceste două istorisiri stânjenitor de personale au ceva în comun: sexul. Și, în calitate de om care sunt acum ceva mai bătrân – și, dacă nu mai înțelept, măcar mai prudent –, vreau să le recomand americanilor privați de intimitate, pe cei mai buni specialiști în materie de sex pe care i-am citit în ultimele decenii. Am învățat multe de la ei.

Niciunul, totuși, nu are nimic de spus despre tehnica sexului.

Scriind în siajul anilor 1960, în articolul intitulat „Ascensiunea erotismului”, cărturarul catolic italian Augusto Del Noce observa că sentimentul cuviinței din societate s-a schimbat atât de drastic în mai puțin de un deceniu, încât „omul mediu acceptă, fără nicio reacție morală, afișări ale sexualității care ar fi fost de neînchipuit în urmă cu doar câțiva ani”. El a remarcat că modestia cuviincioasă, ca virtute, era acum nu doar pur și simplu ignorată, ci privită ca un artefact reprimator din trecut – „morții încercând să-i sufoce pe cei vii” – și, ca atare, jignitoare și anormală.

Astfel, scria Del Noce, într-o lume care refuză să atribuie orice scop sacru trupului sau permanenței relațiilor – o lume care vede esența unei vieți bune drept simplă satisfacție sexuală, identificată cu maximum de apetit sexual și de activitate sexuală – „nu are sens să vorbim despre perversiuni sexuale; dimpotrivă, exprimările homosexuale, fie ele masculine sau feminine, ajung să fie privite ca forme dintre cele mai pure de dragoste”. De asemenea, a adăugat că „domeniul sexualității libere este prezentul pur”, care repudiază trecutul și nu-i pasă de viitor. Astfel, nu este doar sterp – copiii sunt o piatră de moară care trage în jos libertatea personală –, ci și alienant și o regresie către „animalismul” subuman.

Într-o exprimare mai simplistă: frecvența și varietatea partenerilor de sex nu au mai deloc legătură cu fericirea sexuală. Practic, acționează exact în sens contrar. Așa cum se întâmplă cu atât de multe alte lucruri în viață, prea mult dintr-un lucru bun, la momentul nepotrivit și în modul nepotrivit, va face ca „binele” din acel lucru să devină anost și gol de conținut. Declinul pronunțat al activității sexuale printre tineri, în ziua de azi, are directă legătură cu coconul izolator al pornografiei și cu colapsul oricărei semnificații mai înalte în relațiile sexuale. Sexul fără dragoste – dragoste adevărată, genul care vine cu obligații și poveri neașteptate, dar și cu bucurii neașteptate – ucide gustul pentru amândoi.

Regretatul Roger Scruton, celălalt sexolog preferat al meu și câteodată filozof, adăuga (aici) că frumusețea și forța sexualității umane nu se văd nicăieri mai plastic înfățișate decât în fața omului – mai ales în ochi, unde rezidă subiectivitatea noastră, așa cum rezidă în chipul Celuilalt, pe care îl iubim și îl dorim. Și tocmai de aceea, într-o lume hotărâră să transforme în marfă și în pornografie cam tot ce are viață, în numele „libertății”, prima victimă este fața umană. Imaginile erotice ale timpului nostru sunt o unealtă a comerțului, și, ca atare, ele prezintă corpul ca pe obiectul și sensul dorinței … [ceea ce duce inevitabil] la o marginalizare, practic un fel de depersonalizare, a feței umane. Iar această depersonalizare a feței este totodată o anulare a calității de subiect. Sexul în cultura pornografică nu mai este o relație între subiecți, ci o relație între obiecte.

Bun, și unde vreau eu să ajung cu toate astea?

Scriu aceste rânduri în ziua nașterii celui de-al unsprezecelea nepot al nostru, al șaptelea copil al fiicei noastre. Suann și cu mine ne vom sărbători cea de 51-a aniversare a căsătoriei în decembrie, un monument în cinstea răbdării soției mele. Ochii ei sunt încă tineri. Ei nu îmbătrânesc niciodată. Încă mă uit la ei, și în ei, cu recunoștință, cu desfătare și cu dorință. Așadar, bănuiesc că lecția pe care în cele din urmă am învățat-o este asta: calitate, nu cantitate.


Traducere după https://www.firstthings.com/web-exclusives/2021/09/all-you-need-to-know-about-sex



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s