Daune ireversibile

de Al Stewart

”Daune ireversibile” este o carte tulburătoare despre o epidemie care dăunează vieților multor adolescente. În timp ce cartea se concentrează în special pe Statele Unite, această contagiune, răspândită prin internet, începe să afecteze multe societăți occidentale sau occidentalizate. Abigail Shrier este o jurnalistă care scrie pentru Wall Street Journal. Ea înfățișează o imagine sumbră: 

  • a adolescentelor deprimate și anxioase aflate în stadiile vulnerabile ale vieții lor; 
  • a influencerilor care folosesc internetul pentru a răspândi ceea ce este efectiv un cult: teoria genului; 
  • a răspunsurilor dăunătoare care sunt date unor probleme de sănătate psihică; 
  • a consilierilor slabi și ”treziți” (woke) care nu sunt ajutorul care se presupune că ar trebui să fie; 
  • a educatorilor care au permis activiștilor accesul permanent la școlari; 
  • a unor chirurgi slabi din punct de vedere moral sau incompetenți ori pur și simplu lacomi, care fac bani din această epidemie indiferent de costul uman; și 
  • a părinților disperați care caută ajutor pentru a încerca și a găsi cum să-și salveze fetele adolescente de acest comportament autodistructiv.

Este o carte atât de amănunțită și care explică atât de minuțios problema și daunele provocate, încât este greu de crezut că a trezit atâta opoziție, a fost ”anulată” sau făcută ”indisponibilă” de diverși comercianți chiar înainte de a apărea pe piață. Chiar și sugestia publicării acestei cărți a fost primită cu acuzații urlate de ”transfobie” și avertismente că ar promova sinuciderea în rândul persoanelor trans. Este interesant de observat că Shrier nu este deloc anti-trans pentru cei care sunt majori și iau deciziile la vârsta adultă. Ideea pe care o exprimă este că ceea ce se petrece este o contagiune în rândul fetelor adolescente, iar „daunele ireversibile” pe termen lung sunt semnificative.

Vă voi ghida prin unele dintre materiale, dar merită să citiți singuri această carte – mai ales dacă sunteți implicat în orice fel de muncă pastorală sau dacă aveți o familie cu fete adolescente.

Noua contagiune socială 

Shrier o numește „disforie de gen cu debut rapid”— fenomenul în care fetele încep să se identifice ca „trans” în grupuri de prietene, chiar dacă nu a existat mai devreme niciun semn de disforie de gen în viața lor.

Shrier explică modul în care „disforia de gen”, cunoscută anterior ca „tulburare de identitate de gen”, este caracterizată de un disconfort sever și persistent în legătură cu sexul biologic. De obicei, începe în copilăria timpurie – de la vârsta de doi până la patru ani – deși poate deveni mai gravă în adolescență. Dar, în majoritatea cazurilor — peste 70% — disforia de gen din copilărie se rezolvă, adică persoana iese din ea.1

Din punct de vedere istoric, disforia de gen a afectat o mică parte din populație (aproximativ 0,01%) și aproape exclusiv băieți. Înainte de 2012, de fapt, nu exista nicio literatură științifică despre vreo fată cu vârsta cuprinsă între 11 și 21 de ani care să fi dezvoltat vreodată disforie de gen. Aceasta înseamnă că, înainte de 2012, ratele disforiei de gen erau de aproximativ 1 din 10.000 de persoane. Și aproape niciodată la fete.

Și totuși…

Între 2016 și 2017, numărul de operații de schimbare de sex pentru femeile din SUA s-a mărit de patru ori, femeile biologice reprezentând brusc, după cum am văzut, 70% din toate operațiile de gen. În 2018, Marea Britanie a raportat o creștere de 4400% față de deceniul precedent a numărului de adolescente care solicită tratament de gen. În Canada, Suedia, Finlanda și Marea Britanie, clinicienii și terapeuții de gen au început să raporteze o schimbare bruscă și dramatică a demografiei celor care se prezintă cu disforie de gen de la o predominanță a băieților de vârstă școlară la o predominanță a fetelor adolescente.  

În urmă cu un deceniu, numărul persoanelor din SUA care se identificau a fi transgender era de cca. 1 din 10.000; acum, 2% dintre elevii de liceu se identifică astfel. (pagina 26)

Grupuri de prietene se prezintă acum împreună ca trans și doresc să facă tranziția pentru a trăi ca bărbați trans. Shrier o intervievează pe dr. Lisa Littman, ale cărei cercetări au descoperit că această contagiune se răspândește mai mult decât anorexia nervoasă:

La fel ca noua generație de adolescente transgender, fetele anorexice sufereau de o concentrare obsesivă asupra defectelor percepute ale corpului lor și valorificau dorința de a se autovătăma.  (pagina 33)

Sub influență

Shrier explică apoi modul în care influenceri cu un număr uriaș de urmăritori au prezentat tranziția de gen de la femei la bărbați drept un răspuns eliberator la orice probleme nervoase ori anxietăți pe care le poate avea o adolescentă. Dacă te simți deprimată, anxioasă, tristă, nemulțumită de corpul tău, atunci trebuie să fii trans. Shrier enumeră câteva dintre ipotezele de lucru care sunt picurate perseverent în capul adolescentelor de către acești influenceri:

  1. ”Dacă crezi că ai putea fi trans, atunci ești.”

2. ”Ar trebui să o încercați” – o bandă pentru presat sânii este modalitatea de a începe.

3. ”Testosteronul este uimitor. Îți va rezolva toate problemele.”

4. ”Dacă părinții tăi te-ar iubi, ți-ar susține identitatea trans.”

5. ”Dacă nu ești susținut în identitatea ta trans, probabil că te vei sinucide” (o amenințare care

este, de asemenea, folosită ca un pistol pus la tâmplă părinților, pentru a le bloca orice opoziție sau acțiune).

6. A-i minți pe părinți sau pe medici este justificat, dacă e de ajutor pentru tranziție.

7. Nu trebuie să te identifici ca sex opus pentru a fi trans.

O mare parte din aceste mesaje au fost răspândite cu sprijinul școlilor și al profesorilor. Unul dintre cele mai tulburătoare capitole descrie modul în care cei care trebuia să supravegheze educația le-au permis activiștilor de gen accesul la școli – și chiar la grădinițe – pentru a promova ideologia radicală de gen sub pretextul rezistenței la bullying.

Între timp, mulți experți în sănătate psihică au abdicat de la responsabilitățile lor. Ei pur și simplu afirmă autodiagnosticările pacienților lor; rareori încearcă să-i convingă să renunțe la asta sau să-i încurajeze să aștepte. Shrier ne spune că blocantele de pubertate și hormonii masculini pot fi obținuți, cu „consimțământ informat”, chiar și după prima vizită la un consilier. Fără nicio dovadă solidă (după cum arată Shrier), consilierii merg pe presupunerea că:

  1. Adolescenții știu cine sunt.

2. Tranziția socială și afirmarea genului este o variantă fără pagube.

3. Dacă nu-i confirmi ceea ce vrea, copilul tău se poate sinucide.

4. Identitatea de gen este imuabilă. Nu poți face dintr-un copil trans un copil care să corespundă sexului său biologic

Voci dizidente

Cu toate acestea, există unii psihologi, psihiatri și medici care se pronunță împotriva acestei contagiuni și subliniază că este de fapt o tulburare psihică. Shrier îl citează pe doctorul Michael Bailey, care a ajuns la concluzia că disforia de gen este o isterie asemănătoare cu tulburarea de personalitate multiplă, un alt exemplu clasic de tinere tulburate care se conving singure că au o boală și apoi îi manifestă simptomele. (pagina 133-134)

Dar în acest caz, după cum explică Shrier, există consecințe fizice grave pentru cei aflați pe calea tranziției de gen. Blocanții de pubertate, care sunt promovați ca neavând efecte pe termen lung, le împiedică pe cele care le iau să experimenteze simptomele pubertății experimentate de semenele lor – putând să le exacerbeze astfel sentimentul de alienare față de corpul lor feminin.

Testosteronul, care urmează aproape invariabil după blocante, aduce euforie pe termen scurt. Dar efectele pe termen lung asupra corpului fetelor, creșterea părului, starea de spirit, vocea, atrofia vaginală etc., sunt ireversibile.

Operația de piept (intervenții chirurgicale efectuate pe piept ca parte a reatribuirii sexului, în special pentru a îndepărta țesutul mamar și pentru a produce un aspect masculin al toracelui în operațiile de schimbare de sex de la femeie la bărbat – n. n.), îndepărtarea sânilor, în afară de consecințele evidente, pot duce la cicatrici și alte complicații.

Faloplastia – construcția chirurgicală a ceva care aproximează un penis – implică grefarea complexă și poate lăsa pacientul cu complicații teribile pe termen lung. Doar 3% dintre „bărbații trans” intră în această etapă – după ce au primit detaliile oribile ale operației, se înțelege de ce.

Regrete

Shrier intervievează un număr de persoane care vor să reverseze „tranziția” și doresc să „anuleze” schimbarea. Povestea lor nu este una fericită. În afară de efectele fizice ireversibile, cei care fac de-tranziția au probleme în a fi auziți – nu este corect din punct de vedere politic să le dai posibilitatea de a se exprima celor care regretă tranziția de gen.

Dar Shrier îi încurajează pe cei care doresc să revină la genul inițial sau să renunțe: există viață și după asta.

Drumul înapoi.

Capitolul 11, cel mai valoros capitol din cartea lui Shrier, oferă părinților niște sfaturi foarte clare despre cum pot lua măsuri hotărâte și ce pot face să nu se lase subminați sau hărțuiți de alții atunci când o adolescentă începe să meargă pe această cale. Cele șapte principii pentru părinți merită luate în considerare:

  1. Nu-i oferi copilului tău un smartphone. Autoarea enumeră daunele pe care le fac smartphone urile. Dacă am avea ochii cu adevărat deschiși, nu am pune acest instrument în mâinile copiilor sau adolescenților noștri .

2. Nu renunța la autoritatea ta de părinte. Plimbați-vă împreună cu fiica dvs pe rollercoaster-ul emoțional al adolescenței.

3. Nu susține ideologia de gen în educația copilului tău. Ironia face că grupurile de sprijin pentru boli psihice au ajuns efectiv să ajute la răspândirea contagiunii, la fel cum s-a întâmplat cu anorexia sau bulimia. Același lucru se întâmplă și cu contagiunea trans.

4. Readuceți intimitatea în casa dvs. Nu puneți toată viața de familie pe rețelele sociale. Aveți grijă să readuceți confidențialitatea acasă.

5. Luați în considerare inclusiv măsuri radicale pentru a vă separa fiica de rău. Shrier dă exemplul familiei care s-a mutat timp de un an cu fiica la o fermă de cai unde nu exista internet. Această decizie a dus la realizarea cu succes a scopului urmărit. Alte familii au călătorit cu fiicele lor ori s-au mutat în alt cartier sau în alt oraș pentru a scăpa de grupurile toxice de colege. Deci, ar putea fi nevoie să fie luate decizii majore pentru a vă proteja fiica.

6. Nu mai vorbiți despre copilăria fetelor ca despre ceva patologic. Trebuie să vorbiți în ton pozitiv și să înțelegeți în sens pozitiv diferențele dintre fete și băieți;

7. Nu vă fie teamă să afirmați că este minunat să fii fată.  Acesta este un capitol grozav despre minunea de a fi femeie. Autoarea încheie cu o încurajare atât pentru părinți, cât și, mai ales, pentru copiii care s-ar putea afla în proces de tranziție și care sunt înstrăinați de părinții lor, să se adreseze părinților lor și să păstreze o legătură apropiată.

Această carte se bazează pe o cercetare foarte atentă și este scrisă în esență ca un sprijin pentru părinții care se luptă pentru fetele lor care sunt captive în această contagiune. Enumeră daunele teribile suferite de cele care merg pe această cale, dar îi încurajează și pe părinți să rămână puternici și să ia măsuri decisive.

Deoarece nu caută să prezinte o perspectivă creștină asupra lumii, Schrier nu oferă o perspectivă consistentă asupra genului, așa cum este înrădăcinat în felul în care suntem creați ca bărbat și femeie după chipul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, cartea furnizează statistici utile și răspunsuri utile venite de la psihologi, psihiatri și medici care au avut curajul să refuze această molimă progresistă.

[1]  Este, de asemenea, interesant (dar tragic) de remarcat, având în vedere acest lucru, că legislația introdusă în statul Victoria, 4 februarie 2021 –  Legea privind interzicerea practicilor de schimbare sau suprimare (conversie) din 2020  – interzice oricui să încerce să îi consilieze în sensul de a-și reconsidera opțiunea, pe cei care se prezintă ca transgender.

tradus de la https://au.thegospelcoalition.org/book-review/irreversible-damage/

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s