Scrisoarea unei diavoliţe mai tinere către una mai bătrână

de Cristina C.

Draga mea Sfredelina, 

Îți scriu ca să te ajut în recentele tale încurcături și să te pun la curent cu vremurile și modele actuale. Astfel, trebuie să își spun că pur și simplu ți-ai greșit meseria! Pe vremea ta era ceva normal pentru o diavoliță tânără să se transforme în medic sau profesor pentru a întări legiunile contra Dușmanului din Ceruri, dar acum nu prea mai funcționează. Târâturile bipede au mai scăzut din reverența pe care o aveau către aceste meserii, zicând despre unii că sunt „șpăgari”, iar despre ceilalți că sunt „mai proști decât elevii”. Chiar dacă noi suntem eterne, creaturile acestea fără blană trăiesc totuși în timp, iar noi trebuie astfel să ne schimbăm după duhul vremurilor. Dușmanul este El Însuși etern, dar nu poate fi contracarat tot cu arme eterne! Deci, iubita mea, îți zic acum că este imperios necesar să te faci psiholog! 

În afară de câțiva indivizi suficient de ciudați încât părerile lor să nu fie luate în seamă, nu vei întâmpina nicio critică sau piedică! Datorită eforturilor noastre din ultimele decenii, nicio târâtură bipedă nu va îndrăzni să îți critice breasla fără să fie numit „înapoiat”, „ignorant” sau „medieval”! E drept că la început oamenii se rușinau în a arăta în public că au probleme, dar acum a devenit o laudă! Nu mai e ca în tinerețile tale, când era în mare vogă romantismul sau melancolia; acum sunt „fobii”, „tulburări”, „tipare de comportament”! 

Primul lucru pe care trebuie să îl faci ca să sădești cea mai profundă confuzie în pacienții tăi este să le spui că ei nu sunt bolnavi, dar în același timp să le dai suferinței lor un nume științific și o listă de simptome. Este important să le spui că reacția lor la lumea creată de noi este perfect normală, după care pune-le întrebări ca și cum nu te-ai prinde. Dușmanul din Ceruri le-a înzestrat pe umblătoarele bipede cu un simț natural ce le face să se apropie mereu de creația Sa și să se îndepărteze de a noastră, fără să se gândească în prealabil sau să se întrebe la ce-i folosește. 

Anume, omul se simte bine din născare lângă prieteni și familie, înconjurat de frumos și curățenie; fuge de străini, vrea să acopere mizeria, să dea la o parte ce e nefolositor și să se preocupe doar de lucruri cu însemnătate. Trebuie, deci, să îl împungi mereu să îți explice cum de i se face lui greață până în măruntaie răspunzând la telefoane în biroul open space sau în blocul în care locuiește printre străini, pe străzile pline de gunoaie sau printre blocuri comuniste. Sau chestionează, de exemplu, individul, despre cum l-a afectat divorțul părinților, de parcă noi nu am ști deja! 

Al doilea lucru, la fel de important, este să nu le spui pacienților că ar avea vreun defect sau slăbiciune, că ar fi leneși sau lacomi, că se mint singuri sau alte cele ce ar fi util să le audă, sau care i-ar face să se simtă un picuț rușinați. (Desigur că în același timp, le vei explica cum cheia salvării stă tot la ei). 

Apoi, niciodată să nu le vorbești despre virtuți sau principii! Nu, nu, mare greșeală, căci gândindu-se prea mult la Bine sau la originea lucrurilor,  s-ar putea să Îl descopere din greșeală pe Dușman, cum au făcut unii păgâni pe când Fiul Dușmanului încă nu se născuse pe pământ. 

Ca să înțelegi această nouă breaslă mai bine, nu doar că bipezii te vor considera lipsită de profesionalism dacă Îi pomenești numele, ci vor face asta și dacă amintești de o umbră de moralitate, eternitate, sau chiar lege naturală! Important este să faci pacientul să se simtă bine cu el însuși și să faci astfel încât, atunci când fericirea lui vine din îndeplinirea unei legi naturale, să înțeleagă că legea este doar în capul lui, și de acolo vine singura satisfacție! 

Ca ultim punct, este important să contribui la atmosfera de glamour a domeniului, astfel încât să atragi cei mai neputincioși și mai nepotriviți indivizi către această meserie. Fă apel la sentimentalism ostentativ și superficial și la dorința deșartă a indivizilor răniți de a salva lumea! Nu se vor întreba nicio clipă ce anume îi califică să îi îndrume pe alții (în afară de diplome și atestat de vindecător, desigur) și vor considera că simpla lor intenție și bunăvoință îi îndreptățește.

„Cu drag”, Amărica!

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s