Scrisoarea unei diavoliţe mai tinere către una mai bătrână (III)

de Cristina C.

Draga mea Sfredelina,

Îmi aduc aminte cu plăcere de lecțiile pe care mi le-ai dat când eram încă abia ieşită din scutec, în vremurile dinaintea Fiului Dușmanului. Plimbându-mă pe străzile Romei, îmi arătai doamnele aranjate și mi-ai explicat ce e aceea o „perucă”. Am râs de m-am tăvălit! Multe lucruri în privința creaturilor feminine sunt surprinzătoare, dar nu mi-aș fi imaginat niciodată că ar fi purtat pe cap părul unei alte târâtoare! Ei bine, două milenii mai târziu, au inventat extensiile de păr cu cheratină!

Vezi tu, secretul toleranței unui păcat într-o societate constă în a îndepărta cât mai mult omul de faptă. Chiar dacă nu mai suntem în vremea lui Augustus, iar ideea unui imperiu fizic nu mai e la modă, avem totuși imperii economice! Așa cum femeile de altădată nu ar fi vrut să vadă vreo bătălie in fața ochilor, nici cele din ziua de azi nu trebuie să vadă sărăciile din China care-și vând părul pentru bani. Sigur, dacă le-ai pune pe cele două bipede față în față, celei bogate i s-ar face milă, ar face cinste cu un castron de mâncare și s-ar mulțumi cu propria-i podoabă capilară. Dacă totuși acel păr e ambalat frumos și vine prin Fan Curier, n-o să-și pună prea multe întrebări. La urma urmei, e doar un moment din rutina lunară de extensii asupra corpului omenesc.

Uite, mă gândeam, în vremurile tale, invidia dintre femei forma un cerc aproape perfect. Cea grăsuță o invidia pe cea slabă, cea slabă o invidia pe cea cu sâni mari, cea cu sâni mari o invidia pe cea cu fundul bombat, dar cea cu fundul bombat era cam grăsuță, așa că o invidia pe cea slabă și tot așa. Până la o vârsta, se prindeau cumva că trebuie să se mulțumească cu atuurile lor, pentru că nu prea aveau de ales. Acum, că au de ales, nu există scuză. Nu ai să mai vezi nicăieri femei cu părul scurt, cu nasul strâmb sau fără sâni. Da, ai citit bine, s-au rezolvat și nasul strâmb și sânii mici! Adevărul e că de când medicina a devenit glamourous și mainstream, nu a durat mult până când bipedele au făcut cumva ca și acest domeniu să ne servească tot nouă.

La început a fost nevoie doar de un prim ciopârțitor entuziasmat și de o primă bipedă suficient de disperată. De acolo înainte, invidia și-a făcut treaba. După ce s-au epuizat exemplarele invidioase, deja s-a instalat în celelalte un sentiment de inadecvare.

Vezi tu, Dușmanul le-a înzestrat pe creaturile lui cu niște automatisme în gândire, astfel încât să poată trăi una cu cealaltă. Umanitatea a existat dinaintea regilor și a lucrătorilor în sutane și va exista încă ceva timp după dispariția lor. În absența unui lider desemnat, pur și simplu copiază acțiunile unui exemplar de succes.

Din fericire pentru noi, acest automatism mai dă greș, iar bipedele femele din ziua de azi deja ajung la maturitate cu un profund sentiment de inadecvare. Motivul e faptul că disperatele nu-și vor recunoaște niciodată disperarea și dorinta de atenție, iar timidele le vor crede minciunile pe cuvânt. Intră și tu pe internet (te ajut eu), și vezi bipedele mai urâțele cum le aplaudă pe bipedele proaspăt înfrumusețate. Știi pentru ce le felicită? Pentru „curaj ❤ ”! Da, ai citit bine.

Bipedelor masculine ce să le mai cerem? Crezi că spun „nu” la toate astea? Pot să îi număr pe degetele de la o mână pe cei care s-au oprit puțin să își pună întrebări și care să se fi scârbit când au aflat răspunsul.

Majoritatea sunt foarte încântați de faptul că femelele se dau de ceasul morții să îi impresioneze, mai ales pe cei care și-au trăit viața cu unicul scop de a impresiona ei înșiși femele. Nici nu-și vor da seama de faptul că atracția față de forme care nu apar în natură se situează în aceeași categorie cu atracția față de copaci, roboți sau capre. Dacă și ei altădată ar fi fost limitați de împrejurări, nevoiți să se delecteze doar cu forme întrezărite printre haine, acum suferă de supraabundență. Pe vremea ta ar fi găsit frumusețea în orice tinerică din împrejurimi, contemplând subtilitățile Creației într-un fel care depășea simpla desfrânare. Astăzi, singurul compliment pe care îl pot scotoci legat de formele feminine este adjectivul „mare”.

Desigur, pus față în față cu o creatură feminină ce prezintă urme de îmbunătățiri, masculul o va considera inferioară moral. Asta nu îl va împiedica să tragă foloase de pe urma ei și să se simtă și mulțumit de sine pe deasupra! Exact ca pe vremea ta sau a bunicilor noastre, păcălirea unei femele îi va părea o reușită. Atât doar că în trecut, creaturile feminine ar mai fi avut o portiță de scăpare, o ocazie nefericită să regrete și să-și îndrepte atenția către alte lucruri. De urmele ciopârțitorului în halat nu mai au însă cum să scape niciodată. Va fi teribil de amuzant peste câțiva ani, după ce voi reuşi să îi fac pe toți să schimbe moda, iar adjectivele de pe buzele tuturor masculilor vor fi „mic”, „finuț” sau „natural”.

Cu „drag”,

Amărica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s