de Pr. Andrew Stephen Damick
Probabil ne-am descurca mai bine în căsătorie dacă am înceta să o evaluăm prin cuvinte precum „fericit” și am începe să ne gândim la ea mai degrabă ca la un proiect.
Nu ai căpătat o căsnicie fericită în ziua nunții tale, ci ai început un nou proiect, învățând o nouă deprindere, care poate contribui la o vindecare reciprocă și o creștere împreună.
Poza aceea perfectă de nuntă nu este poza unei căsnicii perfecte. Este o imagine a unui proiect care abia începe. Este prima zi de școală. Este o oportunitate pentru pocăință. Este o cale de transformare.
Dumnezeu nu ne dă soții pe care ni-i dorim pentru fericirea și confortul nostru. El ne dă soții de care avem nevoie pentru mântuirea noastră.
Când descoperi că soțul tău are însușiri care te provoacă, înseamnă că acestea sunt domeniile în care Dumnezeu spune că ai cel mai mult de lucru.
Căsătoria poate fi o mare consolare dacă este bine întreprinsă, dar nu această consolare este rostul ei. Sfințenia este rostul ei.
Când căsătoria ne scoate la suprafață păcatele, nu pierdem nimic – asta înseamnă că funcționează. Și că avem șansa să ne schimbăm.
Și dacă ne schimbăm în mod corect, creștem pentru a deveni mai mult asemănarea Celui ce a creat căsătoria.
Nu vă vor scrie nimic din toate acestea pe o felicitare. „Să ai o viață minunată de pocăință pe calea spre Împărăție”, nu ne încrustează nimeni pe verighetă.

(Fotografia este din ziua nunții noastre, 17 August 2003)
Traducere de la https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=632991451522470&id=100044348623265