Pentru a ieşi din disperare

de Chad Pecknold

Un nou studiu al economiștilor Tyler Giles, Daniel Hungerman și Tamar Oostrom, „Opiate of the Masses: Deaths of Despair and the Decline of American Religion”,  („Opiul maselor: morțile cauzate de disperare și declinul religiei americane” – n.n.) constată că motivul principal al creșterii dramatice a așa-numitelor morți din disperare – cum ar fi sinucideri, decese prin dependența de opiacee, supradozaj și alcoolism – este, pur și simplu, declinul „religiilor organizate”.

Numai în ultimele două decenii sinuciderile au crescut cu 30%. Autorii studiului au căutat să înțeleagă factorii care cauzează „una dintre cele mai importante probleme economice și demografice ale timpului nostru” și au descoperit că foarte puține date au fost în măsură să ofere o explicație pentru creșterea disperării, cu o excepție flagrantă: o scădere a practicii religioase a fost foarte puternic corelată cu această creştere a patologiilor disperării începând cu sfârșitul anilor 1990, în urma unei scăderi abrupte a „aderenței religioase” (probabil colapsul protestantismului în principal) ce începuse la finalul anilor 1980. 

Folosind General Social Survey (Ancheta socială generală n. n.), autorii au descoperit că acest lucru a avut un efect disproporționat asupra celor săraci și în special asupra „americanilor albi de vârstă mijlocie fără diplomă de facultate”. Se poate observa imediat cum clasa de oameni cea mai afectată de declinul religios este formată din cei cărora le lipsesc toate „tampoanele” sociale și economice ale claselor mijlocii și superioare. S-ar putea chiar specula că cei mai afectați de creșterea numărului de decese din cauza disperării și de declinul devotamentului creștin ar gravita către orice candidat politic care ar putea oferi o oarecare speranță de a inversa acest trend.

Cu toate acestea, cel mai puternic aspect al studiului, în special pentru cititorii paginii Postliberal Order, este că autorii urmăresc creșterea nivelului disperării și declinul corelativ al religiei cel mai precis până la momentul abrogării legilor duminicale. (Articolul se referă la realităţile şi evoluţiile din S.U.A. „Blue laws”, cunoscute și sub denumirea de legi de duminică, legi comerciale de duminică sau legi de închidere de duminică, sunt legi care restricționau sau interziceau anumite activități în anumite zile, de obicei duminica. Legile au fost adoptate inițial din motive religioase, în special pentru a promova respectarea zilei de închinare creștină, dar de atunci au ajuns să servească și unor scopuri seculare – n.n.)

„S-a demonstrat că aceste legi sunt strâns legate de practica religioasă, sprijinind discret participarea la slujbele religioase… abrogarea acestor legi a redus participarea religioasă”.

Desigur, „scăderea participării religioase” a fost întotdeauna intenția și scopul abrogării legilor duminicale, iar toate acestea confirmă la modul negativ că modul în care se legiferează transmite oamenilor învăţături, dar uneori – cum e în cazul de faţă, al modului în care au fost abrogate nişte legi – ne învață ceva fals și care se poate dovedi rău pentru un popor.

Activiștii care au căutat (în ura lor față de creștinism) să abroge astfel de legi, precum și legislatorii și justițiarii care au legiferat abrogarea, nu au reușit să prevadă cât de dăunătoare ar fi pierderea unor astfel de legi asupra „țesutului social al comunităților în general”. Printre lucrurile pe care le-au putut constata se numără faptul că pierderea legilor duminicale a scăzut mult participarea la serviciile religioase și că acest lucru a făcut, la rândul său, ca o parte însemnată a populației să devină instabilă, în lipsa puterii „religiozității”, incapabilă de a face față unor „șocuri negative enorme”, cum ar fi războaiele sau dezastrele naturale – adică incapabilă să facă față suferinței.

Restabilirea legilor duminicale nu este un panaceu, pentru că e greu să reînvii ceva distrus. Totuși, așa cum arată autorii, declinul aderenţei religioase în America nu este doar o posibilă cauză între altele, ci mai degrabă este atât de puternic corelată cu disperarea noastră, încât poate fi considerată în mod rezonabil cauza ei principală. Desigur, ca teolog, aș fi putut să vă spun asta de la început, dar e binevenit să am niște confirmări și de la cei care practică știința seacă.

 Sfântul Augustin a scris odată că nici religia păgână, nici indiferența stoică nu au fost ceea ce a dat cu adevărat putere Romei în fața suferinței. Mai degrabă, în cea mai dramatică perioadă a Romei, cei buni și cei răi, cei bogați și cei săraci, toți și-au găsit refugiu în marile bazilici creștine ale orașului.

Devotamentul față de adevărata credinţă, susținut de legi drepte sub împărați, nu era o garanție că nu vei suferi, ci mai degrabă era un refugiu care a antrenat un popor pe calea Crucii, o școală a înfruntării „șocurilor negative enorme” pentru ca suferința să nu devasteze un popor prin deznădejde, făcându-l să fugă de Dumnezeu, ci să-și testeze credința, să se unească cu Hristos răstignit și, astfel, în mod paradoxal, să se întărească sub însăși virtutea smereniei. Augustin a concluzionat că „ceea ce contează nu este natura suferinţelor, ci natura celui care le suferă” și că legile care sprijină devotamentul creștin nu sunt contrare binelui comun al Romei, ci pozitive şi în interesul acesteia. Așa este și pentru noi astăzi.

Nu cred că putem supraviețui ca țară fără a restabili ceva atât de simplu precum legile duminicale. Chiar dacă ai fi ateu, ai putea să vezi asta măcar din punctul de vedere al economistului. După cum spunea T.S. Eliot despre creștinism și legile Europei, aşa cum este creștinismul, aşa va fi și întreaga cultură. „Și sunt convins de asta”, a scris el, „nu doar pentru că sunt eu creștin, ci şi ca student al biologiei sociale”. Economiștii noștri pot confirma.

Traducere de la https://postliberalorder.substack.com/p/to-reverse-our-despair



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s