Mănăstirile României. Partea a doua: pustnici și biserici

de Paul Kingsnorth

(partea întâi a articolului o găsiți aici)

Ieri am împărtășit fotografiile mele de vacanță ale unora dintre mărețele și adesea impunătoarele mănăstiri medievale din România. Astăzi voi pune un pic lupa pe imagini. Pe lângă patrimoniul său viu de mari mânăstiri, România are și o rețea vie de biserici mici, locale, unele dintre ele deopotrivă de impresionante în felul lor. Ce e mic e frumos, la urma urmei, și cu siguranță mai intim. De obicei, cred că este și mai sfânt.

Întotdeauna am fost înnebunit după bisericile locale. Mi-am petrecut multe ore din viață rătăcind prin bisericile medievale din Anglia, a căror frumusețe continuă să mă uimească, așa cum l-au uimit pe morocănosul ateu Philip Larkin în faimosul său poem ”Mergând la biserică”. Din acest motiv, când am găsit această minusculă biserică pe o alee din Transilvania, i-am făcut câteva poze. Ar putea părea tuturor că ar fi la fel de bine un loc din Suffolk. După cum i-am spus prietenului român care ne-a dus acolo, asta ar putea trece drept o biserică anglo-saxonă. La urma urmei, avem aceeași ascendență:

Această biserică este și mai remarcabilă; este unică, de fapt. Forma sa ciudată se datorează faptului că a fost construită din – și pe – rămășițele unui templu roman. Priviți cu atenție și puteți vedea amestecul de stiluri, materiale și perioade, de la epoca romană până la cea medievală:

În interior se află o coloană romană, care funcționează acum ca un stâlp de biserică, prezentând o sculptură a unui cal. Acesta a fost cândva, dacă îmi amintesc bine, un monument funerar roman:

Iată o altă coloană romană, pictată cu fresce creștine ortodoxe. Acesta este o icoană neobișnuită a Treimii – neobișnuită pentru că este foarte rar (și destul de neortodox) să-L vezi pe Dumnezeu Tatăl reprezentat în formă umană. Dar iată-L, cu Fiul Său cel tânăr și cu Duhul Sfânt ca un porumbel bine purtat, așezat pe capul Lui:

Un călugăr pe care l-am întâlnit într-o mănăstire din nordul României, când a aflat că locuiesc în Irlanda, a ținut să-mi vorbească despre asemănările dintre cele două țări. Ambele, a spus el, sunt țări renumite pentru tradițiile lor eremitice. Atât Irlanda, cât și România au o istorie creștină timpurie plină de pustnici, trăitori în păduri și peșteri, pe insule și munți. În România, mi se spune, tradiția rezistă și astăzi: există pustnici care trăiesc încă în păduri și munți îndepărtați. Este un gând plăcut să știu asta, cel puțin pentru cineva ca mine.

 În tradiția creștină ortodoxă, există două feluri de monahism: chinovitic și eremitic. Prima este „mănăstirea” așa cum o cunoaștem: un complex de clădiri care găzduiește un grup de călugări sau călugărițe care trăiesc după o regulă și un orar strict. Mănăstirile chinovitice (de obște) sunt aproape la fel de vechi precum creștinismul însuși, iar unele dintre exemplele timpurii din România sunt mult mai primitive decât cele pe care vi le-am arătat ieri. Iată, de exemplu, o privire din interiorul mănăstirii rupestre Șinca Veche din secolul al XII-lea, un complex uimitor, sculptat literalmente dintr-un deal de piatră:

Tradiția eremitică, pe de altă parte, este tradiția pustnicului, care locuiește singur sau poate cu încă unul sau doi ucenici, separat de mănăstire, deși adesea încă având legături cu aceasta. Pustnicii creștini, luându-i ca model pe Părinții deșertului, ai Bisericii primare, trăiesc vieți simple, ascetice, în locuri sălbatice. Unul dintre cei mai cunoscuți sihaștri moderni ai României a fost Sfânta Teodora de la Sihla. Puteți citi despre viața ei aici. Teodora a trăit în aceste păduri în secolul al XVII-lea:

Poteca prin pădurea de pini este lungă și întortocheată. Teodora a băut apă dintr-o scobitură într-o stâncă și a trăit și s-a rugat în această peșteră:

Încă mai este un altar și un spațiu de rugăciune activ. Când am fost în vizită, un număr de femei se rugau în tăcere în fața unei icoane a sfintei. Teodora a locuit aici atât de mult încât hainele i-au devenit zdrențe, lumea a uitat de ea, iar păsările au început să o hrănească aducându-i bucăți de pâine. Se spune că atunci când se ruga, fața ei  strălucea și trupul ei se ridica de la pământ. Oh, și flăcări ar fi ieșit din gura ei.

Oficial, Sfânta Teodora arăta astfel:

Pictată pe o stâncă de la fostul ei schit, totuși, veți găsi această icoană neoficială – mult mai sălbatică, probabil mai fidelă:

Stâncile și pustnicii păreau să meargă mână în mână în România. Unul dintre ultimele locuri pe care le-am vizitat înainte de a pleca din țară a fost mica chilie a Sfântului Daniil Sihastrul de la Putna, sculptată manual într-o piatră uriașă de calcar de către sfântul însuși, care locuia într-o vale îndepărtată din pădure, dar cumva încă își găsea timp să-l sfătuiască pe voievodul Ştefan cel Mare cu privire la strategia sa militară. Iată-l pe fiul meu care mimează viața eremitică destul de neconvingător:

Unul dintre călugării de la mănăstirea Putna ne-a dus să vedem chilia Sfântului Daniil Sihastrul. M-am întrebat cum un sfânt pustnic care fugise din lume ar putea fi și consilier al unui Voievod. Mi-aș putea imagina conflictul, din interior și din exterior. Rugăciunea și sfatul politic? Pot merge împreună? Călugărul părea ușor îndurerat. „Da”, a spus el, „este greu pentru un sfânt când este scos din mediul său natural”.

Mediul natural al unui sfânt: în interiorul unei stânci, într-o pădure adâncă, rugându-se în sunetul apei curgătoare, purtând cârpe, fiind hrănit de păsări. Are un sens perfect pentru mine. Cumva, așa a fost dintotdeauna.

(Pentru partea întâi a articolului, dați click aici)

Traducere după https://paulkingsnorth.substack.com/p/intermission-monasteries-of-romania-0e3

 

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s