Paul Cătălin Curcă
Îmi aduc aminte în timpul campaniei referendumului pentru familie din 2018 câte păreri au putut să circule. Pentru susținătorii gay, familia tradițională era un loc nociv în care adesea bărbați brutali și bețivi își băteau soțiile și copiii. Un fel de reminiscență din Evul Mediu care, dacă nu era anulată, trebuia măcar completată cu forme noi, deschise, progresiste, unde sigur că intra uniunea de tip familial între persoane de același sex. Ni se spunea ce avantaje majore ar fi pentru copiii sărmani, crescuți în orfelinate, dacă ar putea fi adoptați de familii constituite din persoanele de același sex, cât de bine crescuți și educați ar fi ei, fără ca părinții adoptivi să aibă vreo influență asupra tipului de sexualitate pe care copiii adoptați o vor alege. Încep să iasă la iveală și alte date legate de rezultatele conviețuirii în „familii” gay.
„Love is love” era argumentul suprem, oamenii aceia se iubesc, de ce să fie discriminați, de ce să nu aibă dreptul, asemenea celorlalți, să-și întemeieze propria familie? Ca și cum iubirea homosexuală ar fi același lucru cu iubirea dintre un bărbat și o femeie, și numai niște înapoiați retrograzi ar putea să nu vadă acest lucru.
Se părea însă că nimic semnificativ nu s-a schimbat după acea perioadă, lucrurile au continuat să funcționeze la fel ca înainte, oamenii își văd de viața lor, de grijile zilnice multe și apăsătoare. Numai că promovarea obsesivă a drepturilor gay-lor continuă neabătută, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului se pregătește să dea sentințe prin care să oblige statele membre să instituie o formă de recunoaștere a căsătoriilor între persoane de același sex. Să fie această o formă superioară de legătură între oameni, căreia i se opun doar câțiva conservatori retrograzi?
În publicația americană https://townhall.com/tipsheet/miacathell/2023/01/18/zulock-case-pt-2-n2618321 apare în mai multe numere o investigație despre o familie de gay Zulock pe care, dacă o citești, rămâi oripilat. În restul presei nu apar foarte multe informații, pentru că nu corespund cu ideologia promovată de presa mainstream, și atunci preferă să le treacă sub tăcere, continuând însă să facă aceeași propagandă. Familia este compusă din William, lucrător guvernamental de nivel modest și Zachary, angajat la bancă. Cei doi erau activiști pentru drepturile lgbt, cunoscuți și apreciați de public. Cuplul era printre cei îndrăgiți de media, unde apăreau frecvent ca un model de succes. Revista OUT, publicația lunară lgbt cu cel mai mare tiraj, îi promova, le prelua fotografiile făcute la Atlanta Pride Parade, unde fluturau steaguri cu mesajul „born this way” și la alte manifestări de profil pentru incluziune și diversitate. Au participat la campania organizată de fundația NOH8 (no hate) fără ură împotriva homosexualilor și la multe altele. Casa mare și frumoasă în care locuiau era împânzită de obiecte lgbt, de pildă la intrare era un covoraș pe care scria: „cel mai gay loc din oraș”, emblema luminată cu neon „love is love”. Pe conturile de socializare, printre pozele de la paradele gay la care participau, mai era și promovarea unei campanii de rebranding care încerca să normalizeze atracția sexuală față de copii. Cuplul era susținător al „black lives matter” și votant al lui Biden.
Familia formată din William și Zachary au adoptat doi copii cu vârsta de școală primară. Acuzațiile care li se aduc sunt de incest, sodomie agravată, molestare, exploatare sexuală a copiilor, proxenetism cu minori. Adică cei doi și-au violat băieții adoptați și i-au forțat să se prostitueze, și este vorba de sex oral și anal, viol și abuz sexual. Copiii erau uneori pedepsiți să stea într un colț timp de opt ore consecutive în mai multe zile la rând, și se puteau mișca de acolo numai pentru masă și ca să meargă la baie. După spusele unei rude „băieții erau doar o altă marfă pentru ei”. Copiii sunt, pentru cei doi homosexuali căsătoriți, obiecte sexuale menite să le satisfacă poftele sexuale.
Și, foarte probabil, o sursă consistentă de venit. La aproximativ un an după adoptarea copiilor s-au mutat dintr-o casă modestă, unde locuiau până atunci, într-o vilă luxoasă construită pe banii lor, într-o regiune exclusivistă, unde casele preexistente se vindeau cu prețuri începând de la 900000 $, și plănuiau să își cumpere și alte proprietăți.
Sunt 17 capete de acuzare împotriva lor, dintre care nouă de condamnare pe viață. Ei pledează nevinovați. Chiar dacă în presă se vorbește foarte puțin despre aceste cazuri, putem avea speranța că organele de poliție și cele judiciare vor ancheta așa cum se cuvine cazul, iar cei doi vor primi un verdict corect, conform cu faptele săvârșite.
Uniunea alcătuită din persoane de același sex era prezentată ca o variantă mai bună în fața familiei tradiționale. Un loc al armoniei, al regăsirii de sine, al exprimării plenare a personalității. Să zicem însă că ar fi ca toate celelalte familii, adică nu ar fi scutite de violență sau abuzuri. Pentru că sunt încă la început, și pentru că numărul celor ce se declară ca făcând parte din comunitatea lgbt este totuși mic (heterosexualii rămân, încă, majoritari), numărul de familii neconvenționale este foarte redus. Atunci, dacă am păstra proporția, ar trebui ca toate elementele negative care se regăsesc la familiile tradiționale să fie la un număr infim de familii gay. Iar acțiuni de sodomizare, viol anal și oral, prostituare prin constrângere a propriilor copii, fie și adoptați, aproape că nu ar trebui să întâlnești. Sunt fapte oribile, de care orice om de bună credință, este îngrozit. Se gândește cineva la trauma fizică și emoțională pe care au suferit-o cei doi copii?
Sper să existe o conștientizare a ceea înseamnă, dincolo de ideologie, uneori, sexualitatea homosexuală. Sper ca măcar să nu mai apară ca o formă superioară de legătură între oameni și, fără să fie interzisă, să nu mai fie la fel de intens promovată.
Alternativa de Bun-Simț 