Cum acționează propaganda. Un model de recrutare

de Michael McCarthy

O, nesiguranța tinereții! „Voi fi popular?” „Oare pot să joc baschet la fel ca ceilalți băieți?” „Mă vor lăsa ceilalți să petrec cu ei?” „Or să mă placă băieții?” „Or să mă placă fetele?” „Sunt la fel de puternic/inteligent/arătos/amuzant ca și copiii cool?”

Majoritatea copiilor și adolescenților trebuie să ducă aceste îndoieli despre ei înșiși. Sunt o parte normală a creșterii. Această agonie emoțională a maturizării a fost descrisă încă din 1774 în romanul lui Johann Wolfgang von Goethe, Suferințele tânărului Werther. În acest roman, durerea tânărului Werther pentru dragostea neîmpărtășită devine în cele din urmă atât de insuportabilă, încât își părăsește orașul natal. În continuare, este foarte stânjenit când întâlnește o adunare de aristocrați. Îi cer să plece deoarece nu este nobil. Respins de o fată și acum respins de aristocrați — ce agonie rafinată! Ce are de făcut un băiat?

Modelul de recrutare transgender

Activiștii transgender de astăzi cunosc foarte bine această nesiguranță a tinerilor. O folosesc cu pricepere pentru a determina copiii și adolescenții sensibili să se identifice drept transgenderi. Procesul decurge cam așa:

  1. Un copil sau un adolescent este îngrijorat că nu va fi acceptat de grupul său de colegi.
  2. Profesorul progresist (sau consilierul școlar) observă acest lucru și oferă o explicație alternativă: „Crezi că poate te simți ciudat pentru că de fapt ești de celălalt gen?” După ce a semănat cu pricepere îndoiala, consilierul oferă acceptare și asigurări că acel copil este unul special dacă crede că ar putea fi de genul greșit. Și cine nu vrea să se simtă special?
  3. Odată ce elevul rostește cuvintele magice „Cred că sunt fată” (sau, pentru fete, „Cred că sunt băiat”), consilierul îl laudă și îl invită să se comporte și să se îmbrace la școală ca sexul opus. „Nu le vom spune părinților tăi. Este micul nostru secret. Toată lumea de la școală te va trata acum ca și cum ai fi genul opus, adevăratul tău gen. Te vom ajuta chiar să faci o intervenție chirurgicală care îți va face corpul să arate ca cel al genului opus.”

Bingo! Un alt recrut pentru mișcarea transgender. Acești copii sunt învățați că se află în corpul greșit. Ca în cântecul „You’ve Got to Be Carefully Taught” din muzicalul South Pacific despre a învăța să urăști oamenii de altă rasă:

„Trebuie să fii învățat de la an la an.

Trebuie să ți se șoptească întruna la ureche.

Trebuie să fii învățat cu atenție”

(În mod similar s-au desfășurat lucrurile și în campaniile de propagandă homosexualistă din diverse țări: în pasul unu a fost vorba doar despre ”toleranță și acceptare”, apoi s-au solicitat parteneriate legale cu beneficii juridice pentru homosexuali, apoi pervertitrea definiției căsătoriei pentru a cuprinde și ”cuplurile” de același sex, apoi adopțiile de copii, pentru ca astăzi să se impună educare homosexualistă în școli, pedepsirea celor care nu sunt de accord, obligația de a onora steagurile și marșurile ”Pride” șamd.

Un exemplu mai apropiat: în România, modificarea Constituției pentru a proteja căsătoria dintre bărbat și femeie a fost sabotată printr-o campanie manipulatoare care a pretins că referendumul se face în sprijinul unui politician antipatizat al momentului, deși inițiativa civică pentru apărarea familiei tradiționale debutase cu mult înainte ca respectivul politician să ajungă în centrul atenției; o dată ce referendumul a fost invalidat prin neparticipare, publicul fiind convins că-l sancționează pe politician, activiștii au afirmat că rezultatul dovedește că românii acceptă uniunile gay. Protejarea familiei naturale în Constituție a căzut, iar în curând, când CEDO va pronunța în lunile următoare decizia care va cere României să reglementeze o formă a familiei homosexuale, vom fi rămas fără apărare juridică, din pricina unei manipulări perfide a opiniei publice – nota redacției.)

Un caz recent pe această temă implică o mamă care și-a crescut cei doi băieți cât mai neutru posibil. Când băiatul mai mare a părut să se bucure de compania fetelor mai degrabă de cea a băieților, mama a considerat asta ca însemnând că fiul ei ar putea fi transgender, iar fiul mai mic a urmat apoi exemplul:

„În loc să-l orientăm către realitatea sexului său biologic spunându-i că este băiat, am vrut să ne spună dacă simte că este băiat sau fată. Ca niște adevărați credincioși ai teoriei, ne-am gândit că el ar putea fi transgender și că trebuie să-i „urmăm calea” pentru a-i determina adevărata identitate. …

Niciunul dintre lucrurile care l-au făcut pe fiul nostru mai mare „diferit” nu era adevărat pentru fiul nostru mai mic. Era mai degrabă un băiat stereotip și nu arăta aceeași afinitate pentru lucrurile feminine sau pentru femei precum fratele său mai mare. Am început să fim mai atenți la atașament și am realizat că impulsul pentru „asemănare” este un impuls primordial al atașamentului. Am simțit că această afirmație a lui că e fată a fost foarte probabil o dorință de a fi ca fratele lui mai mare, pentru că voia să ne simtă conectați cu el.”

Fiul mai mic dorea legătura de grup – în acest caz, să fie ca fratele său mai mare.

Am simțit că părăsesc un cult.”

Această mamă l-a dus apoi pe fiul mai mic la un „terapeut de gen” care i-a spus că este transfobic să nu creadă că fiul ei mai mic este transgender ca și fratele său. În cele din urmă, ea a respins acest lucru. Ea a scris într-un nou eseu: „Am simțit că părăsesc un cult”. Cultele își impun adepților „unicul mod adevărat” de a crede prin forța ostracismului. Și această mamă și-a dat seama că se va confrunta cu ostracizarea din partea activiștilor pentru justiția socială și a credincioșilor transgender:

„Vă asigur că nimic din ce ar putea să spună sau să facă cineva nu se poate apropia de sentimentele de angoasă pe care le-am simțit când mi-am dat seama că convingerile și acțiunile mele ar fi putut provoca un rău ireversibil propriului meu copil.”

Odată ce fanaticii autoîndreptățiți transgender prind un copil în strânsoarea lor, se luptă feroce să-l păstreze acolo. Și luptă prin invective, nu prin argumente raționale: „Ești un neanderthal transfob rasist!”

Dar, în realitate, așa cum ne arată această poveste, între acești copii și daunele ideologiei radicale transgender mai stau numai acești părinți îngrijorați și americani alarmați. După cum spune Biblia: „Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici.” (Luca 17:2)

Traducere de la https://intellectualtakeout.org/2023/02/cult-transgender-recruit-model/

Lasă un comentariu