Părinții ar putea fi o forță, dar nu sunt conștienți de acest lucru

Blocul meu e lângă vamă și zilnic văd oameni care așteaptă, afară, să ridice diverse lucruri. Așteaptă fie vară, cu 40 grade, fie vară cu ploaie șiroaie, fie vânt, fie iarnă de îngheți bocnă, stau afară și așteaptă. Fumează, butonează telefonul și așteaptă, în jur de două ore. Două ore este prețul pe care îl plătesc pe lângă costul propriu zis al produsului. Două ore din viața lor nu înseamnă mai mult decât acel obiect. Dacă le-ai zice că două ore durează o Sfântă Liturghie, mulți dintre ei ți-ar spune că nu merg fiindcă e lungă. Sau fiindcă nu cred. Nu cred în Dumnezeu pentru că nu-L văd, dar cred în obiectul pe care-l așteaptă pe arșiță la vamă. Apoi ne mirăm că lumea este în prăbușire. Că nu mai are sens. Fără rugăciune, fără o ierahizare clară lumea nu mai are sens și-ți inventează sensuri. Toate ideologiile, absolut toate, sunt sensuri inventate fiindcă s-a pierdut sensul primordial. Am pierdut iubirea, am înlocuit-o cu drepturile, am pierdut taina nunții, am numit-o sex.

Continuă lectura „Părinții ar putea fi o forță, dar nu sunt conștienți de acest lucru”

Cel mai bun educator sexual pentru copil trebuie să fie familia

Nu știu de ce, dar i-am socotit mereu pe pedofili cea mai perversă populație psihiatrică. Mult mult mai alunecoși decît majoritatea criminalilor, incredibil de greu de prins, de-o agilitate și disimulare incredibile; ăsta e unul din motivele pentru care discursul pro educație sexuală îmi trezește neîncredere: mă gîndesc mereu ca marii lui promotori ar putea fi niște mari șerpi.

Continuă lectura „Cel mai bun educator sexual pentru copil trebuie să fie familia”

Părinte în Era Grozăviei

Dr. Leonard Sax

Kyle era absorbit de jocul video din telefonul lui mobil, așa că am întrebat-o pe mamă: „De când îl doare pe Kyle stomacul?” Mama a spus: „Cred că de vreo două zile”. După care l-am auzit pe Kyle: „Ia mai taci, mami! Habar n-ai ce vorbești!” Și a râs disprețuitor, mai mult ca un nechezat, fără să-și ridice privirea de pe ecranul telefonului. Kyle are 10 ani.

Continuă lectura „Părinte în Era Grozăviei”

Patru feluri în care îți poți ajuta copiii să nu fie asimilați de noile trenduri din societate

Katy Faust

”Nu ești de acord cu legalizarea căsătoriilor între homosexuali? ” Toți ochii celor de la masă s-au ațintit asupra fiicei mele de clasa a șasea. ”Dar asta înseamnă că urăști homosexualii!” a exclamat Morgan.

”Nu, nu înseamnă asta.” a răspuns fiica familiei Faust. ”Am o mătușă lesbiană și o iubesc. Deci care e argumentul tău?” Continuă lectura „Patru feluri în care îți poți ajuta copiii să nu fie asimilați de noile trenduri din societate”

Educație morală și imorală

În mod just, bunul simț ne spune că educația este esențială în asigurarea bunei stări a societății – de unde și prezența ei în toate discursurile și reformele – cu rezultate, însă, contradictorii. Problema cred că este aceea că în modernitate accentul cade întotdeauna pe dobândirea unor abilități și competențe, separate de un conținut moral solid. Continuă lectura „Educație morală și imorală”

De ce sunt importante cărțile?

de Martin Cothran

În anul 1929, autoarea de cărți de copii Anne Parrish era în vizită la Paris. Și-a lăsat soțul într-o cafenea, iar ea s-a dus să se uite printr-unul din multele anticariate ale orașului. Acolo a găsit o copie a cărții lui Helen Wood „Jack Frost and other stories”, una dintre cărțile sale favorite din copilărie. S-a întors la cafenea, s-a așezat și i-a arătat soțului ei ce a găsit. El a deschis cartea, a răsfoit câteva pagini și s-a oprit. I-a înapoiat cartea, deschisă la pagina de început. Pe carte, o mână de copil scrisese „Anne Parrish 209 North Weber Street, Colorado Springs, Colorado.” Continuă lectura „De ce sunt importante cărțile?”

Ce ne-ar spune Dostoievski despre smartphone?

de Patience Griswold

“Nu știu cum să-mi fac prieteni fără telefon”, mi-a spus vara trecută un adolescent, atunci când am încercat să interzic ecranele la un seminar. M-a surprins argumentul său, dar l-am întâlnit apoi, adeseori, la tineri care se plâng că nu au un smartphone sau că nu sunt lăsați să-l folosească la școală. Continuă lectura „Ce ne-ar spune Dostoievski despre smartphone?”

Păcăleala educațională a „dezvoltării gândirii critice”

de Martin Cothran

Educatorilor moderni le place să vorbească despre „abilitățile de gândire critică”, dar nici măcar unul dintr-o sută nu știe să spună ce înțelege, mai exact, prin acest concept. De fiecare dată când țara noastră trece printr-o reformă a educației – ceea ce, începând din anii ’20, se întâmplă cam o dată la 25 de ani – establishmentul educațional aruncă pe piață un set de lozinci care sună întotdeauna bine, dar care în realitate nu înseamnă nimic. Continuă lectura „Păcăleala educațională a „dezvoltării gândirii critice””