Nici un leac pentru singurătate

de Andrew Ross

Nu e ceva neobișnuit în domeniul meu de activitate, ca medic de urgență, să mă ocup de așa-numiții pacienți fideli (cazurile în care pacienții fac vizite repetate la spital, deoarece sunt bolnavi cronic, caută asistență medicală și nu au acces la alte tipuri de îngrijire – n.n.). Fidelii, cunoscuți și ca „utilizatori cu frecvență ridicată” de către administrația spitalului, sunt pacienți care sunt bine cunoscuți de toată lumea din secția de urgență. Unii vor apărea de mai multe ori pe săptămână cu plângeri previzibile – dureri în piept, dureri de spate, anxietate, intoxicație cu alcool, depresie, idei suicidare. Unii au o problemă de abuz de substanțe; unii sunt fără adăpost; mulți suferă de schizofrenie sau alte forme de gândire psihotică sau dezorganizată. Dar există un lucru anume care îi leagă pe aceștia: sunt singuri.

Continuă lectura „Nici un leac pentru singurătate”

Trăim într-o cultură a pornografiei

de Jordan Alexander

Site-urile de pornografie obțin în SUA mai mult trafic decât traficul total al Instagram, Twitter, TikTok, Pinterest, Zoom și Netflix. Și în zilele noastre, majoritatea oamenilor sunt expuși la pornografie chiar înainte de vârsta de 13 ani.

Continuă lectura „Trăim într-o cultură a pornografiei”

Părinții musulmani ne arată calea

de Rod Dreher

Ei ne arată ce se întâmplă atunci când îți pasă mai mult de copiii tăi decât de nevoia de a te simţi acceptat în clasa de mijloc

Omule, ceea ce se întâmplă în Dearborn, Michigan, ar trebui să se întâmple în toată America. Părinții musulmani, sătui și obosiți de faptul că copiii lor sunt supuși propagandei de activiștii LGBT și de aliații acestora dintre profesori, şi-au asumat ei rolul de a da glas nemulţumiţilor. Ascultaţi, în videoclip, până la capăt discursul acestui bărbat. Rețineți în special că spune că ei nu vor să fie percepuți ca anti-gay, dar că până și adulții gay înțeleg că acel material „educativ” este greșit să fie destinat copiilor:

Continuă lectura „Părinții musulmani ne arată calea”

Cine sunt autorii orientărilor pro-avort ale OMS asumate de Parlamentul European și cine le finanțează

de Carmelo Lopez-Arias

Parlamentul European, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, OMS, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului… toate se citează reciproc ca referințe, dar rapoartele lor sunt întotdeauna finanțate de aceiași, cum ne arată investigațiile Centrului European pentru Drept și Justiție al lui Grégor Puppinck.

Continuă lectura „Cine sunt autorii orientărilor pro-avort ale OMS asumate de Parlamentul European și cine le finanțează”

Mănăstirile României. Partea a doua: pustnici și biserici

de Paul Kingsnorth

(partea întâi a articolului o găsiți aici)

Ieri am împărtășit fotografiile mele de vacanță ale unora dintre mărețele și adesea impunătoarele mănăstiri medievale din România. Astăzi voi pune un pic lupa pe imagini. Pe lângă patrimoniul său viu de mari mânăstiri, România are și o rețea vie de biserici mici, locale, unele dintre ele deopotrivă de impresionante în felul lor. Ce e mic e frumos, la urma urmei, și cu siguranță mai intim. De obicei, cred că este și mai sfânt.

Continuă lectura Mănăstirile României. Partea a doua: pustnici și biserici

Mânăstirile României. Prima parte: turnuri și fresce

de Paul Kingsnorth

După unele unele măsurători statistice (vezi aici), România este cea mai religioasă țară din Europa. Prin aproape toate datele colectate, țările creștine ortodoxe din Europa de Est își iau credința mai în serios decât țările catolice din vest sau decât țările protestante, care sunt așezate, în principal, de-a lungul marginilor continentului. Ar trebui să spun mai degrabă „fostele țări protestante” pentru că, așa cum am mai scris aici în trecut, aceste țări – inclusiv țara mea, Marea Britanie – sunt acum post-religioase. Credința a fost înlocuită de politică, ideologie, activism sau idolatria materială și tehnologică pe care o numim „progres”.

Continuă lectura „Mânăstirile României. Prima parte: turnuri și fresce”

Tirania Mândriei

Este timpul pentru o luptă împotriva acestui nou autoritarism multicolor

de Brendan O’Neill

Imaginați-vă că ar exista o mișcare politică atât de puternică și atât de intolerantă încât ați putea fi vizitat de polițiști pentru că faceți mișto de ea. O mișcare atât de dominantă, încât profanarea simbolurilor sale a ajuns să fie tratată ca un fel de blasfemie. O mișcare atât de încurajată de elite încât orice oraș sau sat care refuză să se închine în fața ei – să-i fluture steagul și să-i strige lozincile – riscă să fie considerat nesigur și, în esență, necurat. O mișcare atât de încorporată în clasa conducătoare, încât fiecare aripă a sistemului instituțional, de la setul politic, la armată și până la elita financiară, ar avea datoria să-i etaleze însemnele.

Continuă lectura „Tirania Mândriei”

Un narcisism periculos

de Brendan O’Neill

Vă mai amintiți când „opresiunea” însemna că guvernul refuza cu brutalitate cuiva drepturile și libertățile de care se bucurau toți ceilalți? Mai nou, opresiunea înseamnă tipi care se strofoacă să decidă dacă să-și vopsească sau nu unghiile. Pe bune. În noua sa carte None of the Above: Reflections on Life Beyond the Binary (Nimic din cele de mai sus: Reflecții asupra vieții dincolo de binar), scriitorul ”ne-binar” Travis Alabanza citează această dilemă ca dovadă a „opresiunii” pe care o generează ”prejudecata existenței a numai două sexe”. Ne face cunoștință cu Steve, un bărbat care „își dorea de ani de zile să-și picteze unghiile”. Dar nu a făcut-o pentru că, la fel ca noi ceilalți, cei care respectăm tabelul celor două sexe, a fost condiționat „să susțină prejudecățile de gen”, care spun că bărbații nu fac așa ceva. Într-o zi, însă, după ce a văzut unul dintre spectacolele de teatru ale lui Alabanza, Steve și-a făcut curajul să-și vopsească unghiile cu galben neon. Alabanza e mișcat de această lovitură curajoasă dată forțelor de opresiune. „Am vrut să-l îmbrățișez!”, scrie el. În sfârșit, liber! Slavă Domnului Atotputernic, liber în sfârșit!

Continuă lectura „Un narcisism periculos”

Pentru a ieşi din disperare

de Chad Pecknold

Un nou studiu al economiștilor Tyler Giles, Daniel Hungerman și Tamar Oostrom, „Opiate of the Masses: Deaths of Despair and the Decline of American Religion”,  („Opiul maselor: morțile cauzate de disperare și declinul religiei americane” – n.n.) constată că motivul principal al creșterii dramatice a așa-numitelor morți din disperare – cum ar fi sinucideri, decese prin dependența de opiacee, supradozaj și alcoolism – este, pur și simplu, declinul „religiilor organizate”.

Continuă lectura „Pentru a ieşi din disperare”