Vorbim despre creștinism cultural atunci când morala publică acceptată în societate și legile emise de parlament țin cont de credința oamenilor, încearcă să o protejeze și chiar să o promoveze. Chiar fără să mai fie credincioși fervenți, oamenii încă poartă respect față de creștinism și de principiile morale pe care le promovează. Astfel înțeles, creștinismul cultural a fost prezent în lumea occidentală până după al Doilea Război Mondial, apoi treptat a început să dispară, mai accentuat după mișcările din 1968, pentru a se cere brutal, în prezent, eliminarea oricărei urme a sa prin mișcarea woke, din ultimii ani din Occident. Acum orice urmă de creștinism este îndepărtată din spațiul public, din toate referirile oficiale, în speranța că astfel va dispărea și din sufletele credincioșilor. Asistăm la o luptă împotriva creștinismului, în același fel în care era combătut și eliminat în țările comuniste, unde ideologia de stat era oficial atee. Se confundă laicitatea cu necredința și cu eliminarea elementelor de credință din orice manifestare publică, cu speranța că astfel va dispare și din sufletul oamenilor.