Mașinăria se oprește (II)

de Kamilla V

Nimeni n-a mărturisit că mașinăria scăpase din mână. An după an a fost slujită cu eficiență sporită și inteligență diminuată. Cu cât un om își cunoștea mai bine îndatoririle față de ea, cu atât înțelegea mai puțin despre îndatoririle vecinului de alături, și în toată lumea asta mare nu exista nimeni care să înțeleagă monstrul ca întreg.

(continuare. Prima parte o găsiți aici.)

Transumanismul

Să fi apărut pur și simplu spontan această profundă deconectare de la realitatea fizică, această transformare într-o marfă a „identităților‟, alături de intervențiile necesare pentru menținerea lor, susținute de corporațiile-gigant din industria farmaceutică și finanțate de miliardari, aprobată oficial și promovată la scară mare? Chiar să fi fost o extensie naturală a unor mișcări de multă vreme consacrate, cum ar fi feminismul, sau a deceniilor de activism care au dus la o acceptare generală a homosexualității ca fiind normală? Chiar să fi existat un moment brusc al iluminării, venit la capătul unei lupte îndelungate pentru acceptare?

Continuă lectura →

Mașinăria se oprește (I)

de Kamilla V

Nuvela lui E. M. Forster, Mașinăria se oprește, a fost publicată în 1909. Acțiunea se petrece în viitorul îndepărtat. Specia umană trăiește sub pământ, în niște locuințe ca niște capsule, cu existența intermediată de ceea ce azi am recunoaște ca fiind un fel de Internet al Lucrurilor (IoT). Istoria lumii este permanent re-falsificată, iar principala ocupație a populației este aceea de cultivare a „ideilor”, ocupație care a înlocuit toate formele de îndeletnicire umană de până acum. Un Comitet Central supraveghează întregul sistem. Există o minusculă minoritate de dizidenți izolați, care țin cu dinții de amintirea lumii așa cum era cu mult timp în urmă, dar sunt considerați niște proscriși aflați în permanent pericol să fie pedepsiți, cea mai teribilă pedeapsă fiind moartea prin expunere la aerul toxic de la suprafața Pământului.

Continuă lectura →

Demis pentru că am refuzat să intru în alegerea ce mi s-a oferit

de Michael Larson

Întotdeauna am știut că voi părăsi universitatea într-o zi, dar nu m-am așteptat niciodată ca lovitura de despărțirii să-mi fie dată printr-un act de tiranie medicală.

După 18 ani în care i-am ajutat pe studenți să învețe cum să scrie și să gândească, arătându-le de ce și unde ar trebui să caute adevărul, frumusețea și bunătatea, mi-am pierdut slujba pentru că nu am mai acceptat să permit cuiva – o asistentă drăguță, fără îndoială – să facă un act ridicol. Să introducă un tampon lung și adânc în cavitatea mea nazală, chiar lângă bietul meu creier, și să îl rotească acolo, astfel încât o probă să poată fi colectată și testată pentru Covid-19. Aș fi putut evita această cerință săptămânală doar dacă aș fi acceptat o rundă completă de injecții genice experimentale – și apoi să fac toate dozele booster, desigur. Acestea au fost singurele mele două opțiuni: tamponul săptămânal înfipt lângă creier sau injecțiile complete.

Continuă lectura →

Corectitudinea politico-pandemică

În evaluarea situației de acum, unii par să creadă că totul este normal și firesc pentru o stare extraordinară – adică în afara ordinii obișnuite – în timp ce alții au constatat că s-au făcut abuzuri incalificabile și că există semnele unei dictaturi care se impune la nivel global. Viziunile sunt atât de diferite, deosebirile în înțelegerea aceluiași realități au devenit atât de mari, încât se pare că trăim în plină schizofrenie. Contactul și dialogul între cele două moduri de a privi realitatea a devenit imposibil. Sau, dacă se produce, în rețelele sociale, este menit numai să arate prăpastia creată între cele două chipuri de înțelegere a aceleiași realități. Același act medical, vaccinul, li se pare unora firesc, și nu văd nicio problemă în impunerea lui obligatorie, iar alții înțeleg aici o samavolnicie și încheierea, de facto, a erei respectării drepturilor omului. Un virus mititel a creat o problemă enormă, iar noi nu mai știm cum să ieșim din dilemă.

Continuă lectura →

Perspectiva principală asupra lumii, astăzi, este cea a lui Woody Allen

de Robin Schumacher

Când s-a dezvăluit public în 1992 că regizorul Woody Allen că are o aventură cu fiica adoptivă a partenerei sale Mia Farrow (Soon-Yi Previn, cu 34 de ani mai mică decât el), apărarea sa a fost simplă: „Inima vrea ce vrea ea”.

Citând, în acest fel, o maximă dintr-o scrisoare a lui Emily Dickinson din 1862, Allen rezumă perfect rațiunea care stă la baza viziunii seculare predominante astăzi asupra lumii, viziune care este o combinație mortală de post-adevăr și pragmatism, condusă doar de ceea ce vrea inima celor ce privesc astfel lucrurile.

Și ce se întâmplă până la urmă?

Continuă lectura →

Tot ce trebuie să știți despre sex

de Francis X. Maier

Dați-mi voie să vă povestesc două întâmplări.

După câțiva ani de căsnicie, am observat că – nu știu cum s-o spun mai delicat – „contactele noastre romantice” nu prea se ridicau la înălțimea așteptărilor de frecvență pe care le aveam înainte de căsătorie, pentru niște oameni de douăzeci și ceva de ani. I-am spus asta drăgălașei mele soții, Suann, la vremea respectivă, iar ea mi-a răspuns: „Nu mai vorbi prostii. Suntem mult peste medie!” Am avut această conversație neprofitabilă, în contexte diferite, dar întotdeauna cu aceleași rezultate, timp de câteva luni.

Continuă lectura →

Anatomia înșelăciunii

de Tessa Lena

Această poveste este despre anatomia înșelăciunii, care este un tip de a comunica folosit atât de cetățeni particulari, cât și de politicieni celebri. Este vorba despre cum ajung oamenii dependenți de iluzii, despre marketing cu pălărie neagră, terorism pandemic, stimularea fricii față de schimbările climatice și S&M. Și mai important, este despre puternica valoare educativă a pierderii orientării, atunci când e urmată de revenirea la viață. Cel mai important, este despre recâștigarea temeiurilor vieții tale după ce ai fost înșelat și abuzat și poate atras temporar dincolo de sufletul tău. Acum știi. Și acum ești mult mai puternic.

Continuă lectura →