Părinții, telefoanele inteligente și pornografia

de Rod Dreher

Pe vremea când blogul de față avea un alt format pentru comentarii, Destiny Herndon-De La Rosa mai lăsa și ea câte unul. Între timp, ori s-a lăsat de comentat, ori nu și-a mai făcut și ea tranziția către formatul Disqus pe care îl folosim acum. Am avut surpriza de a-i regăsi numele ca autor în Dallas Morning News și îi sunt recunoscător pentru articolul scris, deși e groaznic că a trebuit să îl scrie. Articolul ei aduce la iveală urâtul adevăr pe care mult prea mulți părinți refuză să-l constate, căci a-l constata i-ar transforma în părinți cu adevărat ai copiilor lor, în loc de simpli furnizori de servicii către aceștia, cum deseori par a fi acum. Totodată, articolul atacă minciuna libertariană, cum că problema ar putea fi rezolvată de către piața liberă. Urmează extrase: Continuă lectura „Părinții, telefoanele inteligente și pornografia”

Lupta britanicilor cu singurătatea

de Casey Chalk

 „Singurătatea și sentimentul de a fi nedorit reprezintă cea mai teribilă sărăcie” a spus Maica Tereza. Am putea fi înclinați să credem că micuța călugăriță catolică din Albania a avut în minte sărăcia și moartea din Calcutta, deși aceeași femeie a tras multe “rafale” în Occident pentru sărăcirea lui spirituală. De exemplu, un astfel de citat – „Tot o formă de sărăcie este să decizi că un copil trebuie să moară, pentru ca tu să poți trăi cum îți dorești” – este un motto preferat al mișcării pro-viață din America. Recent am meditat la ironica intersectare a bunăstării materiale occidentale cu sărăcia spirituală, cu ocazia unei vizite într-unul dintre cele mai bogate orașe ale lumii – Londra. Singurătatea londonezilor – și mai general a britanicilor – ar trebui să servească drept avertisment pentru americanii de peste baltă. Continuă lectura „Lupta britanicilor cu singurătatea”

Surparea familiei, pierderea libertății

Pe scara durităţii materialelor există două minerale care se află la maximă distanţă unul faţă de celălalt – diamantul și grafitul – deși, în compoziția chimică a ambelor, există un singur și același element: carbonul. În timp ce cu diamantul poți tăia sticla, grafitul este aşa de moale, încât lasă urme pe hârtie şi clivează, adică se desface în plăci sau lame cu suprafeţe plane. Continuă lectura „Surparea familiei, pierderea libertății”