Real? Sau uman?

de Cristina C.

Cea mai mare greșeală a gândirii moderne este împărțirea domeniilor, a oamenilor și a gândirii înseși în două părți separate: logic-analitic și imaginar-creativ. Împărțirea aceasta reușește să știrbească simultan și geniul ingineresc, și cel artistic, transformându-le în niște personaje monodimensionale de comedie.

Continuă lectura „Real? Sau uman?”

Nu avem voie să ne înfricoșăm în fața nebuniei

Matt Walsh

Am petrecut un an, imersat în cea mai malefică și toxică nebunie pe care lumea a cunoscut-o vreodată. Cinci lecții pe care le-am învățat pe parcursul acestui proiect.

***

Mai întâi, ideologia de gen este omniprezentă, peste tot în țară. Oprește pe oricine pe stradă, eu am făcut-o, și îți va vorbi despre gen asemănător cu un profesor de studii de gen.

Și instituțiile sunt cuprinse de nebunia asta, în special în domeniul medical, farmacie, psihologie și în învățământ. Și, prin instituții, aceste idei sunt servite publicului.

Continuă lectura „Nu avem voie să ne înfricoșăm în fața nebuniei”

Transdelirant

 de pr. Ioannes Apiarius 

A fi transgender este imposibil. Oamenii nu-și pot schimba sexul determinat biologic. Nu există un „bărbat transgender”. Nu există o „femeie transgender”. Niciun bărbat nu se poate transforma într-o femeie. Nicio femeie nu se poate transforma în bărbat. Este o sminteală cruntă. Este o nebunie. Este delirant sau, mai exact, este transdelirant.

Continuă lectura „Transdelirant”

Ce fel de Iisus ne dorim?

Există două moduri de a-L vedea pe Iisus. Unul este cel al slavei omenești. El predică mulțimilor care-L ascultă, și oamenii văd că „nimeni nu a mai vorbit așa până acum”. Și le-a vorbit de multe ori astfel, în predica de pe munte și în alte locuri. Și noi vrem să facem senzație când le spunem ceva oamenilor, să rămână uimiți de puterea cuvântului nostru, să ne admire și să ne ofere locul de cinste. Le răspunde fariseilor care căutau să-L prindă în cuvânt, dându-le acele replici la care ei nu mai știau ce să spună.

Și noi vrem să fim asemenea Lui, fiind tari în toate polemicile cu cei care-L resping pe Hristos, pretinzând că vrem să-l apărăm pe El, nu să ne fălim în numele Lui și să-L folosim ca să putem să ieșim învingători din toate disputele. El a mai făcut vindecări minunate, pe care oamenii și știința nu le puteau explica, dar pe care, uimiți, le vedeau. Am vrea și noi să facem minuni, ca să ne impunem adevărul nostru în fața adevărului lor, al celor care caută să distrugă creștinismul. Să ne impunem într-un mod indubitabil în fața oricui ne respinge ideile sau caută să ne minimizeze știința de carte și părerile.

Continuă lectura „Ce fel de Iisus ne dorim?”

Când credința este complicată

de pr. Stephen Freeman

„Este complicat.”

Această afirmație rezumă o mare parte din experiența modernă. Nu cred că lumea pe care o întâlnim este de fapt complicată – dar experiența noastră este. Simplitatea este reflectarea unei lumi interioare libere de conflicte și curente subterane. Adevărul lumii interioare moderne este că, în general, este atrasă în mai multe direcții.

Continuă lectura „Când credința este complicată”

Demis pentru că am refuzat să intru în alegerea ce mi s-a oferit

de Michael Larson  

Întotdeauna am știut că voi părăsi universitatea într-o zi, dar nu m-am așteptat niciodată ca lovitura de despărțirii să-mi fie dată printr-un act de tiranie medicală.

După 18 ani în care i-am ajutat pe studenți să învețe cum să scrie și să gândească, arătându-le de ce și unde ar trebui să caute adevărul, frumusețea și bunătatea, mi-am pierdut slujba pentru că nu am mai acceptat să permit cuiva – o asistentă drăguță, fără îndoială – să facă un act ridicol. Să introducă un tampon lung și adânc în cavitatea mea nazală, chiar lângă bietul meu creier, și să îl rotească acolo, astfel încât o probă să poată fi colectată și testată pentru Covid-19. Aș fi putut evita această cerință săptămânală doar dacă aș fi acceptat o rundă completă de injecții genice experimentale – și apoi să fac toate dozele booster, desigur. Acestea au fost singurele mele două opțiuni: tamponul săptămânal înfipt lângă creier sau injecțiile complete.

Continuă lectura „Demis pentru că am refuzat să intru în alegerea ce mi s-a oferit”

Corectitudinea politico-pandemică

În evaluarea situației de acum, unii par să creadă că totul este normal și firesc pentru o stare extraordinară – adică în afara ordinii obișnuite – în timp ce alții au constatat că s-au făcut abuzuri incalificabile și că există semnele unei dictaturi care se impune la nivel global. Viziunile sunt atât de diferite, deosebirile în înțelegerea aceluiași realități au devenit atât de mari, încât se pare că trăim în plină schizofrenie. Contactul și dialogul între cele două moduri de a privi realitatea a devenit imposibil. Sau, dacă se produce, în rețelele sociale, este menit numai să arate prăpastia creată între cele două chipuri de înțelegere a aceleiași realități. Același act medical, vaccinul, li se pare unora firesc, și nu văd nicio problemă în impunerea lui obligatorie, iar alții înțeleg aici o samavolnicie și încheierea, de facto, a erei respectării drepturilor omului. Un virus mititel a creat o problemă enormă, iar noi nu mai știm cum să ieșim din dilemă.

Continuă lectura „Corectitudinea politico-pandemică”

Perspectiva principală asupra lumii, astăzi, este cea a lui Woody Allen

de Robin Schumacher

Când s-a dezvăluit public în 1992 că regizorul Woody Allen că are o aventură cu fiica adoptivă a partenerei sale Mia Farrow (Soon-Yi Previn, cu 34 de ani mai mică decât el), apărarea sa a fost simplă: „Inima vrea ce vrea ea”.  

Citând, în acest fel, o maximă dintr-o scrisoare a lui Emily Dickinson din 1862, Allen rezumă perfect rațiunea care stă la baza viziunii seculare predominante astăzi asupra lumii, viziune care este o combinație mortală de post-adevăr și pragmatism, condusă doar de ceea ce vrea inima celor ce privesc astfel lucrurile.

Și ce se întâmplă până la urmă?

Continuă lectura „Perspectiva principală asupra lumii, astăzi, este cea a lui Woody Allen”

Tot ce trebuie să știți despre sex

de Francis X. Maier


Dați-mi voie să vă povestesc două întâmplări.

După câțiva ani de căsnicie, am observat că – nu știu cum s-o spun mai delicat – „contactele noastre romantice” nu prea se ridicau la înălțimea așteptărilor de frecvență pe care le aveam înainte de căsătorie, pentru niște oameni de douăzeci și ceva de ani. I-am spus asta drăgălașei mele soții, Suann, la vremea respectivă, iar ea mi-a răspuns: „Nu mai vorbi prostii. Suntem mult peste medie!” Am avut această conversație neprofitabilă, în contexte diferite, dar întotdeauna cu aceleași rezultate, timp de câteva luni.

Continuă lectura „Tot ce trebuie să știți despre sex”

Rețeaua de amplificare a urii

Un prieten se retrage de pe Facebook. Ar trebui poate să îi spun să n-o facă, să mai  rămână printre noi, și să ne împărtășească, din când în când, din gândurile sale. E unul dintre cei mai inteligenți, cultivați, generoși și săritori în ajutor oameni pe care i-am cunoscut în viața mea. Dar ar fi o mare greșeală să încerc să-l rețin. Nu mai e de trăit aici. Facebook a devenit adesea un loc de deversare a prostiei cu ștaif, a extremismului și grobianismului. Scoate tot ce e mai rău din om, și parcă rezervele de răutate cresc pe măsură ce sunt consumate. Toți cei care intrăm zilnic pe această rețea am constatat degradarea treptată a relațiilor dintre oamenii cu păreri diferite și încercăm să stabilim care ar fi cauzele și cum ar putea fi contracarate.

Continuă lectura „Rețeaua de amplificare a urii”