Alege bunul-simț
Cartierul Drumul Taberei avea în 1989 vreo 200.000 de locuitori și zero biserici. Zero. Se putea merge la o bisericuță mică undeva spre zona de unde începe astăzi Prelungirea Ghencea, pe teritoriul administrativ al sectorului 5 (sau al fostului Sectorul Agricol Ilfov, nu mai țin minte exact) ori la biserica de la Răzoare, dar nici una nu era în cartier. Continuă lectura „Când se construiesc biserici…”
de Annie Holmquist
Doctorul Leonard Sax a făcut valuri Crăciunul trecut când a declarat că autoritatea parentală se află în declin în America.
Potrivit lui Sax, părinții le-au acordat mult prea multă putere copiilor în a decide cum vor să-și trăiască viața, în loc să fie ei aceia care stabilesc prioritățile. Continuă lectura „Copiii cu „părinți mai autoritari” se descurcă mai bine și cu banii”
Un atac serios asupra basmelor ca literatură pentru copii vine din partea celor care nu doresc ca vreodată copiii să fie speriaţi. Eu însumi am suferit prea mult de terori nocturne în copilărie ca să subestimez această obiecţie. Nu aş dori să înteţesc focul acelui iad lăuntric pentru nici un copil. Continuă lectura „Ar trebui să păzim copiii de basme?”
de Theodore Dalrymple
Marea Britanie este cea mai rea țară din lumea occidentală unde poate crește un copil, conform unui raport publicat de UNICEF. În mod normal, nu mi-aș pierde vremea cu un astfel de raport. Dar în cazul de față, cred că are dreptate – nu pentru că aș ști prea multe despre copilăria din celelalte 20 de țări examinate, ci pentru că educația oferită aici copiilor de părinții lor este atât de proastă încât este greu să te gândești la ceva mai rău, cel puțin pe scară largă. Cei doi poli ai creșterii copiilor în Marea Britanie sunt neglijența și superrăsfățul. Continuă lectura „Sfârșitul copilăriei”
Alternativa de Bun-Simț 