Blocul meu e lângă vamă și zilnic văd oameni care așteaptă, afară, să ridice diverse lucruri. Așteaptă fie vară, cu 40 grade, fie vară cu ploaie șiroaie, fie vânt, fie iarnă de îngheți bocnă, stau afară și așteaptă. Fumează, butonează telefonul și așteaptă, în jur de două ore. Două ore este prețul pe care îl plătesc pe lângă costul propriu zis al produsului. Două ore din viața lor nu înseamnă mai mult decât acel obiect. Dacă le-ai zice că două ore durează o Sfântă Liturghie, mulți dintre ei ți-ar spune că nu merg fiindcă e lungă. Sau fiindcă nu cred. Nu cred în Dumnezeu pentru că nu-L văd, dar cred în obiectul pe care-l așteaptă pe arșiță la vamă. Apoi ne mirăm că lumea este în prăbușire. Că nu mai are sens. Fără rugăciune, fără o ierahizare clară lumea nu mai are sens și-ți inventează sensuri. Toate ideologiile, absolut toate, sunt sensuri inventate fiindcă s-a pierdut sensul primordial. Am pierdut iubirea, am înlocuit-o cu drepturile, am pierdut taina nunții, am numit-o sex.

Continuă lectura „Părinții ar putea fi o forță, dar nu sunt conștienți de acest lucru” →