Un post modern

de pr. Stephen Freeman

Puține lucruri sunt atât de dificile în lumea modernă precum postul. Nu este numai faptul de a ne schimba obiceiurile alimentare pe care le considerăm problematice – este întregul concept de ”post” și ceea ce implică acesta cu adevărat. Vine dintr-o altă lume.

Înțelegem dieta – schimbarea modului în care mâncăm pentru a îmbunătăți felul în care arătăm sau cum ne simțim. Dar schimbarea felului în care mâncăm pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu sau pentru a ține cum trebuie o sărbătoare a Bisericii – ne este străin. Prima noastră întrebare este, adesea: „Cum funcționează?” Căci trăim într-o cultură a utilității – vrem să cunoaștem utilizarea lucrurilor. Sub întrebarea utilității se află pretenția ca acel ceva să aibă sens pentru mine și că în cele din urmă pot să mă ocup de acesta, să-l folosesc așa cum consider de cuviință și să-l modelez în funcție de propriile mele dorințe. Poate că postul ar putea fi îmbunătățit?

Înțelegerea noastră modernă de sine vede oamenii în primul rând ca centre individuale de alegere și decizie. O persoană este văzută ca produs al alegerilor și deciziilor sale – viețile noastre sunt auto-autentificate. Ca atare, suntem manageri.

Desigur, există multe probleme cu această viziune asupra lumii din perspectiva creștinismului clasic. Deși suntem liberi să facem alegeri și decizii, libertatea noastră nu este nelimitată. Cea mai mare parte a vieții noastre nu este autodeterminată. O mare parte din retorica modernității este îndreptată către cei cu bogăție și putere. Le privilegiază poveștile și își bate joc de slăbiciunea celor fără putere cu promisiuni care sunt rareori, dacă sunt vreodată, îndeplinite.

Viețile noastre sunt un dar de la Dumnezeu și nu făcute de noi. Viața spirituală creștină tradițională nu este marcată de alegere și autodeterminare: ea se caracterizează prin golire de sine și prin calea Crucii.

Când un creștin modern se confruntă cu perioada Postului Mare, întrebarea revine adesea: „La ce vreau să renunț pentru Postul Mare?” Intenția este bună, dar întrebarea este greșită. Postul devine rapid, în această formă, o altă alegere de viață, e postul consumatorului.

Practica postului tradițional a fost mult diminuată în ultimele câteva secole. Biserica Catolică și-a modificat cerințele și a simplificat cerințele postului (astazi include doar abținerea de la carne în vinerea postului – ceea ce o face similară cu toate celelalte vineri ale anului). Bisericile protestante care respectă perioada Postului Mare nu oferă îndrumări oficiale pentru practicarea Postului Mare. Individul este lăsat pe cont propriu.

Ortodoxia continuă să aibă în vigoare postul tradițional complet, care este frecvent modificat în aplicarea sa („regulile” în sine sunt, în general, recunoscute ca fiind scrise pentru monahi). Este în esență o dietă vegană (fără carne, pește, vin, lactate). Unii limitează numărul de mese și modul lor de gătit. Desigur, a posti și „a ține postul” sunt două lucruri foarte diferite. Nu cunosc niciun studiu despre modul în care ortodocșii din lumea modernă țin de fapt postul. Experiența mea pastorală îmi spune că oamenii fac, în general, eforturi.

Contează ceva din asta? De ce ar trebui creștinii din lumea modernă să se preocupe de o practică tradițională?

Ceea ce este în joc în lumea modernă este umanitatea noastră. Ideea că suntem indivizi care ne autentificăm este pur și simplu falsă. Evident că nu ne aducem în existență – existența noastră este un dar. Și cea mai mare parte a ceea ce constituie viața noastră este pur și simplu un dat – un dar. Nu este întotdeauna un cadou de care cineva este mulțumit – adesea și-ar dori să fie altfel decât este. Dar mitul lumii moderne este că, de fapt, noi suntem ei care ne creăm pe noi înșine și viețile noastre – identitățile noastre sunt imaginate ca fiind din propria noastră creație. Suntem doar cine alegem să fim. Este un mit extrem de potrivit pentru a susține o cultură construită pe consum. Identitatea poate fi căpătată la un preț. Cei bogați au la dispoziție o gamă mult mai mare de identități – cei săraci sunt în mare parte limitați în a fi cine sunt cu adevărat.

Dar singura viață umană cu adevărat autentică este cea pe care o primim ca dar de la Dumnezeu. Spiritualitatea alegerii și consumului sub masca libertății este un gol. Identitatea pe care o creăm este efemeră, un produs al imaginației și al pieței. Obiceiurile pieței servesc să ne înrobească, în timp ce Postul este o chemare la libertate.

Un Post modern

Astfel, un început pentru un Post modern ar fi să te pocăiești de lumea modernă însăși. Prin aceasta, mă refer la renunțarea la ideea că ești un individ autogenerat, care se autentifică și se definește singur. Nu ești definit de alegerile și deciziile tale, cu atât mai puțin de carieră și cumpărături. Începe prin a recunoaște că numai Dumnezeu este Domn (iar tu nu ești). Viața ta are sens și scop numai în raport cu Dumnezeu. Cea mai fundamentală practică a unei astfel de vieți centrate pe Dumnezeu este să mulțumești.

Renunță la încercarea de a te dezvolta și a deveni ceva. Nu ești o lucrare în curs. Dacă ești o lucrare – atunci ești lucrarea lui Dumnezeu. „Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.” (Efeseni 2:10).

Nu plănui să ai un „post bun” și nu îți imagina ce anume ar fi un „post bun”. Renunță să te judeci – mai ales sa te judeci pe tine însuți. Ieși din centrul lumii tale. Postul nu este despre tine. Este vorba despre Hristos și Paștele Lui.

Postește după tradiție și nu după propriile idei și modele. Acest lucru ar putea fi greu pentru unii dacă nu fac parte din Biserica tradițională și, prin urmare, nu au tradiție de post. Majoritatea catolicilor au reguli diferite pentru post față de ortodocși. Dacă ești catolic, ține postul ca un catolic. Nu admira postul altora.

Dacă ești protestant, dar ai vrea să trăiești mai tradițional, gândește-te să devii ortodox. Pe scurt, fă legământ cu ceilalți (familie, prieteni) pentru a păstra împreună postul tradițional. Nu fi prea strict sau prea îngăduitor și, dacă este posibil, păstrați postul într-un mod care este de comun acord, mai degrabă, decât în ​​mod privat. Fii responsabil, dar nu vinovat.

Roagă-te. Postul fără rugăciune este numit „postul demonilor”, deoarece demonii nu mănâncă niciodată, dar nu se roagă niciodată. Postim ca mijloc de a ne apropia de Dumnezeu. Postul și rugăciunea voastră ar trebui să fie echilibrate cât mai mult posibil. Dacă postești într-un mod strict, atunci ar trebui să te rogi perioade îndelungate. Dacă postești ușor, atunci rugăciunile tale pot fi și mai ușoare. Ideea este să fie una – rugăciunea și postul să fie un singur lucru.

La rugăciunea și postul nostru ar trebui să se adauge milostenie (darea de lucruri, în special bani). Nu poți fi niciodată prea generos. Mila ta ar trebui să fie cât mai nevăzută posibil pentru alții, cu excepția bunăvoinței tale față de toți. Cheltuiește mai puțin, dăruiește mai mult.

Mâncatul, băutul, rugăciunea și generozitatea sunt activități foarte naturale. Uită-te la viața ta. Cât de natural este să mănânci? Dieta ta este condusă de alimente produse industrial, prelucrate (în special cele servite în restaurante și fast-food)? Acestea pot fi moduri foarte inumane de a mânca. Mâncatul ar trebui să ia timp. Nu este o pierdere de timp să petreci chiar și șase ore din douăzeci și patru pregătind, servind, mâncând și curățând apoi. Chiar și animalele au timp să mănânce.

Mergi mai mult la Biserică (dacă Biserica ta are slujbe suplimentare de Post, mergi la ele). Acest lucru poate fi problematic pentru protestanți, în sensul că cea mai mare parte a închinării protestante este destul de modernă, adică se concentrează mai degrabă pe individ decât către Dumnezeu – bine intenționată, dar antitetică față de închinare. Dacă Biserica ta nu este plictisitoare, probabil că este modernă. Acest lucru nu înseamnă că creștinismul tradițional este în mod inerent plictisitor – este doar experimentat ca atare de oameni instruiți să fie simpli consumatori. Creștinismul clasic se închină conform Tradiției și își concentrează atenția asupra lui Dumnezeu. Nu este acolo pentru tine, ca să „obții ceva din asta”.

Distrează-te mai puțin. În ținuturile tradiționale ortodoxe, adesea se renunță la distracții în perioada Postului Mare. Acest lucru poate fi foarte dificil pentru oamenii moderni, prin faptul că trăim să consumăm și, prin urmare, suntem prinși într-un ciclu de durere și plăcere. Nu mă refer la plăceri normale, cum ar fi exercițiile fizice sau mersul pe jos – deși mi se pare ceva cu totul modern că e nevoie să existe afaceri dedicate să ne ajute să facem ceva normal (cum ar fi mersul pe jos sau exercițiile fizice), astfel încât chiar și activitățile noastre normale să devină o marfă de consum.

Postește de la vizionarea/cititul știrilor și de la a avea/exprima opinii. Știrile nu sunt prezentate pentru a vă ține la curent. Sunt adesea inexacte și servesc scopului principal al propagandei politice și al freneziei consumatorilor. Nici una nu este bună pentru suflet. Opiniile și exprimarea lor sunt profund distructive pentru sănătatea sufletului. Opiniile nu sunt luate în considerare în mod corespunzător și nici convingeri necesare. Sunt pasiuni (patimi) care se dau drept gânduri sau credințe. Nevoia de a le exprima dezvăluie natura lor pătimașă.

Mi-aș putea imagina foarte bine că o persoană modernă, citind o astfel de listă, s-ar putea simți copleșită și s-ar putea întreba ce a mai rămas. Ceea ce rămâne este să fii om. Atât de multe lucruri din viețile noastre nu sunt prea umane, însă distracția efemeră explică mult din epuizarea și anxietatea noastră. Nu există hrană pentru noi în ceea ce nu este uman.

Și astfel îmi vin în minte cuvintele lui Isaia:

Cei ce sunteţi însetaţi, mergeţi la apă, şi cei care nu aveţi argint, mergeţi de cumpăraţi şi mâncaţi, mergeţi şi cumpăraţi fără de argint şi fără preţ vin şi grăsime. Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii voastre pentru ceva care nu vă satură? Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru. (Isaia 55:1-2).

„Lasă-ți sufletul să se bucure de grăsime…” – ironia Postului Mare.

Traducere după https://blogs.ancientfaith.com/glory2godforallthings/2019/03/29/a-modern-lent-2/