de Aletheia Hitz
Dacă biserica dorește să rămână angajată față de adevărata ascultare de Dumnezeu, ea îi va iubi cu înțelepciune pe toți oamenii – nu doar pe cei la modă.
„Răspunsul bisericii față de persoanele care se identifică drept transgender”, scrie Andrew T. Walker, „trebuie să fie, imediat și cu integritate, «Ești binevenit(ă) aici. Ești iubit(ă) aici».”
Această poziție reflectă tendințele generale ale evanghelicilor contemporani care, în general, caută să-i iubească și să vină în mod intenționat în întâmpinarea celor din mișcarea transgender. Deși bisericile bazate pe Scripturi pot fi în dezacord cu o mare parte din ideologia transgender, ele totuși se străduiesc să-i iubească pe cei din mișcare.
În timp ce a-i iubi pe toți oamenii este un scop demn de laudă, profesorul de seminar, Dr. Kevin Bauder, pune sub semnul întrebării ipotezele din spatele primirii de către biserică a persoanelor transgender, imaginând doi necreștini contemporani – ”Gail” și ”Aelfric” – pentru a-și argumenta punctul de vedere.
Gail, deși posedă organe genitale masculine de la naștere, a suferit recent o serie de intervenții chirurgicale și tratamente medicale cu scopul de a părea mai feminină. „Convingerile lui Gail”, scrie Dr. Bauder, „au devenit identitatea lui Gail, iar Gail încearcă să le trăiască în mod constant”.
Aelfric, pe de altă parte, este un rasist. Corpul lui a fost schimbat – nu chirurgical, ci cu semne și tatuaje rasiste. El crede că oamenii albi sunt „adevărații fii ai lui Israel” și – dacă vizitează o biserică – va refuza să stea lângă orice persoană de culoare.
În multe privințe, Gail și Aelfric sunt la fel. Amândoi s-au angajat într-o anumită idee, iar această idee le determină identitatea de sine. În cuvintele Dr. Bauder, „Ambii (Gail și Aelfric) se bazează cu adevărat pe „experiența lor trăită”. Gail susține că se simte ca o femeie prinsă în corpul unui bărbat și se referă la stereotipurile de masculinitate și feminitate. Aelfric se simte superior oamenilor de culoare și indică stereotipuri care implică viciul și crima.
Mulți creștini ar fi de acord că atât credințele lui Gail, cât și ale lui Aelfric sunt greșite și păcătoase. Este curios, deci, că Gail și Aelfric primesc un tratament atât de profund diferit în cadrul Bisericii evanghelice contemporane. Biserica face eforturi mari de a-l iubi pe Gail, încercând să promoveze relații sincere și compasiune profundă. „[Evanghelicii] insistă”, spune Dr. Bauder, „că bisericile noastre trebuie să devină deschise și primitoare pentru oameni precum Gail și că orice eșec în a face acest lucru este un eșec de a urma exemplul lui Isus”.
Când vine vorba de Aelfric, însă, evanghelicii dau înapoi. Bisericile vor face eforturi deosebite pentru a denunța păcatul său specific. „Cu Aelfric, pare deodată imposibil să mai distingem păcatul de păcătos”, scrie Dr. Bauder. Spre deosebire de modul în care l-au tratat pe Gail, „[evanghelicii] nu doresc ca bisericile lor să fie deschise și primitoare pentru Aelfric. Ei nu vor să înțeleagă ce suferințe l-ar fi adus pe Aelfric în această situație particulară. Nu vor să construiască relații cu Aelfric sau să demonstreze compasiune față de oameni ca el.”
De ce această discrepanță? La urma urmei, nu a trecut foarte mult timp de când toleranța socială sau culturală față de aceste două viziuni nebiblice asupra lumii a fost inversată: acum niște ani viziunea lui Aelfric asupra lumii ar fi fost văzută ca fiind mai acceptabilă, iar oameni ca Gail ar fi fost ostracizați. Ca să-l citez pe Dr. Bauder,
„Cu două generații în urmă, oamenii care împărtășeau părerile lui Aelfric despre rasă erau în general tolerați (și, în unele cercuri, sărbătoriți). Acum, totuși, orice exprimare a opiniilor lui Aelfric îl va face un paria social. Pe de altă parte, până de curând oamenii care împărtășeau perspectivele lui Gail asupra genului erau văzuți ca pervertiți și erau împinși la marginea societății. Acum, cineva care exprimă opiniile lui Gail câștigă simpatie și sprijin imediat și larg răspândit. Într-un cuvânt, păcatele lui Aelfric sunt demodate, în timp ce cele ale lui Gail sunt culmea modei.”
Se pare, deci, că percepțiile și reacțiile bisericilor evanghelice față de păcat sunt formate mai mult de capriciile culturii decât de adevărul biblic. De ce biserica îi îmbrățișează atât de repede pe cei cu deficiențe care sunt acceptabile din punct de vedere social, în comparație cu cei ale căror păcate nu mai sunt la modă?
Cu siguranță, credințele creștine sunt incompatibile atât cu ideologia transgender, cât și cu rasismul. Dar pentru a schimba inimile și mințile oamenilor care au astfel de opinii, biserica trebuie să rămână întemeiată în adevărurile atemporale din Biblie. Fidelitatea față de aceste adevăruri dictează slujirea neîngrădită de moda sau tabuuri sociale actuale.
Da, concentrarea asupra iubirii tuturor oamenilor – indiferent de acceptarea culturală a păcatelor lor – s-ar putea dovedi dăunătoare pentru listele de prezență la biserică sau popularității la nivel de suprafață. Dar, dacă biserica dorește să rămână angajată față de adevărata ascultare de Dumnezeu, ea îi va iubi cu înțelepciune pe toți oamenii – nu doar pe cei la modă.
Alternativa de Bun-Simț 