Primul lucru pe care trebuie să-l înțeleagă oamenii moderați este că adversarii noștri nu își fac iluzii că vom putea conviețui. Al doilea lucru e că, finalmente, ei vor vrea să corupă realitatea.
Lumea e supărată pe Michael Knowles.
De pe scena principală a Conferinței Acțiunii Conservatoare (CPAC), la începutul acestei săptămâni, comentatorul Daily Wire a afirmat evidența:
Continuă lectura „Răul trebuie eradicat”
Această poveste începe într-o grădină, chiar la începutul tuturor lucrurilor. Toată viața poate fi găsită în această grădină: fiecare ființă vie, fiecare pasăre și animal, fiecare copac și plantă. Oamenii trăiesc aici, la fel și creatorul tuturor, izvorul tuturor, și el este atât de aproape încât poate fi văzut, auzit și vorbit cu el. Toate pășesc împreună în grădină. Totul este în comuniune. Este o imagine a integrării.
Continuă lectura „Visul Crucii. Cine stă pe tronul gol?”
Tuturor, mântuire!
Paști binecuvântate!
arhim. Athanasie Mytilineos
lubiții mei, aceasta trebuie să fie totdeauna predica creștină de-a lungul veacurilor: să-L arate pe Hristos și să trezească conștiința, să fie una teologică și să arate întoarcerea la Hristos. Merită să insist puțin, ca să nu căutați predici cu colorit științific… și să ziceți: „A, ce bine a vorbit predicatorul! Predica a conținut date științifice, a conținut cutare!” De multe ori și eu am folosit anumite date științifice sau scheme filosofice, și nimeni nu a fost pasionat!… Acestea nu sunt predici bune! Ați auzit? Nu sunt predici bune!… Predicile bune sunt acelea care au înăuntru pâine adevarată, grâu.
Continuă lectura „O predică veritabilă”
de pr. Stephen Freeman
Puține lucruri sunt atât de dificile în lumea modernă precum postul. Nu este numai faptul de a ne schimba obiceiurile alimentare pe care le considerăm problematice – este întregul concept de ”post” și ceea ce implică acesta cu adevărat. Vine dintr-o altă lume.
Continuă lectura „Un post modern”
Paul Curcă
Pentru a cunoaște ceea ce se întâmplă în jurul lor oamenii au avut la îndemână mai multe mijloace. După ce a trecut perioada de vorbire față către față, întinsă pe multe mii de ani, a apărut scrisul. Prima parte a istoriei umanității a fost una aurorală, despre care nu știm foarte multe, pentru că neexistând scrisul, nici nu ne-au parvenit prea multe despre ce vorbeau, gândeau, simțeau și cum se închinau acei oameni. Primele scrieri probabil au reluat ceea ce înainte era doar spus, o învățătură orală transmisă de la o generație la alta, dar probabil că ceva din înțelepciunea acelor primi oameni s-a pierdut.
Continuă lectura „Vom râde până vom muri”
de Jeremy Carl
Cel mai recent simbol religios al Regimului va cădea în cele din urmă. Steagul este un simbol fundamental politic. Progresiștii radicali înțeleg acest lucru. Din acest motiv insistă ei pentru omniprezența drapelelor cu semnificație ideologică radicală.
Continuă lectura „Dați jos acest steag!”
de Michael McCarthy
O, nesiguranța tinereții! „Voi fi popular?” „Oare pot să joc baschet la fel ca ceilalți băieți?” „Mă vor lăsa ceilalți să petrec cu ei?” „Or să mă placă băieții?” „Or să mă placă fetele?” „Sunt la fel de puternic/inteligent/arătos/amuzant ca și copiii cool?”
Majoritatea copiilor și adolescenților trebuie să ducă aceste îndoieli despre ei înșiși. Sunt o parte normală a creșterii. Această agonie emoțională a maturizării a fost descrisă încă din 1774 în romanul lui Johann Wolfgang von Goethe, Suferințele tânărului Werther. În acest roman, durerea tânărului Werther pentru dragostea neîmpărtășită devine în cele din urmă atât de insuportabilă, încât își părăsește orașul natal. În continuare, este foarte stânjenit când întâlnește o adunare de aristocrați. Îi cer să plece deoarece nu este nobil. Respins de o fată și acum respins de aristocrați — ce agonie rafinată! Ce are de făcut un băiat?
Continuă lectura „Cum acționează propaganda. Un model de recrutare”
Cum jurnalismul emoțional al presei mainstream ne lasă pe toți mai ignoranți despre lume.
de Brendan O’Neill
Ce ai simțit când ai văzut acea fotografie cu Mesut Hançer ținând mâna fiicei sale moarte în dărâmături, în Turcia? Nu se poate să n-o fi văzut. A devenit virală. A dat foc Instagramului și TikTokului. A apărut pe primele pagini ale ziarelor de pe tot globul. A fost analizată de Buzzfeed. „O imagine definitorie a tragediei”, a numit-o Buzzfeed. Observați absența cuvântului „acestei” înainte de ”tragedie.” Nu a fost doar imaginea definitorie a catastrofei din Turcia, ci a tragediei în general. A devenit o marfă a groazei. O emblemă a suferinței umane. „Doamne… această imagine este atât de sfâșietoare”, a spus Piers Morgan. Atunci, dacă e atât de sfâșietoare, de ce ai mai distribuit-o?
Continuă lectura „Un cutremur în lumea emoțiilor”
Paul Cătălin Curcă
Există o diferență între cei vechi și cei noi. Bernard de Chartres spunea că „suntem asemenea unor pitici așezați pe umerii unor giganți, încât putem vedea mai multe lucruri decît ei și mai îndepărtate, nu atît datorită agerimii vederii noastre sau înălțimii proprii, cât pentru faptul că sîntem ridicați și purtați în sus de statura lor uriașă“. Bernard a fost, în jurul anului 1120, profesor la celebra Școală episcopală de la Chartres. Cei vechi știau că sunt alții mai vechi decât ei, niște uriași pe urmele cărora se așezau și astfel puteau vedea mai departe. Relația cu cei din trecut este puțin paradoxală: suntem mai mici decât ei, niște pitici în fața unor uriași dar, în același timp, grație muncii înaintașilor, putem privi mai departe decât ei. Ne situăm înapoia lor dar, datorită lor, suntem mai înaintați decât ei. Mersul înainte, progresul, era posibil pentru că preluai și prețuiai tot ceea ce fusese înaintea ta. Dar lucrurile nu au rămas așa mereu.
Continuă lectura „Vechi și noi”
Alternativa de Bun-Simț 