Scrisoarea unei diavoliţe mai tinere către una mai bătrână (II)

de Cristina C.

Dragă Sfredelina,

Cu mare plăcere te anunț că am reușit să reînviem cultul animalului. 

Plimbându-mă pe după pacienta mea curentă, am făcut cunoștință cu vecinul ei de deasupra. Medic într-o instituție respectabilă, căsătorit și proaspăt mutat la casa lui, fuma o țigară și își plimba pisica în lesă prin parcare. Astfel mi-am dat seama că această lume presupus laică, umanistă și rațională se aseamănă teribil de mult cu demult apusa lume păgână. Cu alte cuvinte, era post-Dușmanului-de-Sus nu înseamnă decât întoarcerea la era ce precede revelația Sa. Motivul este natura târâturilor bipede, ce nu s-a schimbat în multe privințe, mai ales în ceea ce privește relația lor cu târâturile patrupede.

Ce-i drept, chiar și în secolele noastre cele mai proaste, în care bipedele erau strunite de lucrătorii în sutane, am reușit să le șoptim diverse idei prin căpățâni, făcându-i să atribuie animalelor diverse capacități extrasenzoriale sau chiar magice. Țin minte cum îmi arătai, cât eram eu copilă, mai întâi marinarii care credeau că șobolanii ce părăsesc nava îi prevestesc scufundarea sau cum soldații credeau că acolo de unde pleacă subit câinele, va pica bomba. 

Preferata mea, să știi, a fost mereu aceea cu „câinele simte omul rău”. Haha, imaginează-ți cum se simțeau pacienții după ore și săptămâni în care încercau să ne alunge din capetele lor, chinuindu-se cu dileme morale, doar ca un Gheorghe să îi eticheteze după un lătrat! Nici nu știa săracul Gheorghe ce debitează, ce blasfemie înseamnă să pui un patruped în funcția de judecător moral! Știu că nu e subtil, dar pe mine mă amuză oricum absurdul.

Revenind la cele curente, ai fi uimită să vezi ce viziuni au rătăciții din ziua de azi, iar aici nu mă refer doar la pacientele îmbolnăvite de misticism sincretic de generația a paișpea, care cred simultan în Feng-Shui, Reiki și Horoscop. Nu, nu, am îmbolnăvit chiar și pacienții fact-chekeri corecți științific! Practic, deși nici unul, nici altul, nu cred în Creație, tratează patrupedele ca pe niște jucării mecanice programate pentru nevoile lor, ca pe niște creaturi fără voință, fără temperament și mai ales fără un mediu natural. 

Tot cu aceeași pacientă m-am amuzat teribil atunci când a avut o întâlnire înspăimântătoare cu niște patrupede lătrătoare și ea s-a gândit, săraca, că va găsi compasiune printre prietenii ei. Ce crezi că îi spuneau? „Câinii niciodată nu atacă neprovocați!” – hihi. „Dar … sunt animale! le răspundea ea disperată, fără să își dea seama că prin „animal” ei înțeleg cu totul altceva. Căci omul luminat și informat de secolul XXI vede situația animalelor fără stăpân drept testul moral suprem!

Sigur, ei nu cred cu adevărat în teste morale sau judecată, dar Dușmanul din Cer a implantat aceste idei în scârboasele lui odrasle. Vezi ce subtil e? Le-a făcut să vadă peste tot creație și mântuire, doar că în lipsa unei gândiri liniștite și profunde și mulțumită muncii noastre, le văd exact acolo unde nu sunt. Științele evoluției au încadrat omul în regnul animal, iar de acolo purced niște concluzii filozofice care nu pot fi negate zdravăn decât făcând apel la Dușmanul din Ceruri. Or, noi i-am întărâtat unul pe altul să nu ia în serios o asemenea credință, deși uneori mai pierdem pe câte un pacient-doi tocmai în aceste delicioase momente absurde, cum ar fi cel când o ceată de animale le blochează drumul spre ghena de gunoi sau când vecinul își plimbă pisica. 

Dar toate astea nu le aprind beculețele unora, ci îi face să concluzioneze că însăși specia umană este problema; echilibrul moral suprem și natural din mintea lor se va atinge doar atunci când ceva boală sau asteroid va stârpi umanitatea și va lăsa tigrul să vâneze gazele în pace.

Te las cu un mic „tip” de final: o târâtură bipedă de secol XXI poate fi lejer rasistă, homofobă sau sexistă, că se va găsi uşor o mama răniților să nu o alunge, ci să îi explice cu simpatie că greșește. Însă, dacă ar ieși la iveală că nu e iubitoare de animale, atunci toți se vor feri de ea ca de Şeful Nostru din Adâncuri! 

„Cu drag”, Amărica

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s