de Dean Abbott

Ne punem problema dacă telefoanele inteligente nu cumva ne-au modificat în vreun fel fundamental natura umană, dar bine-ar fi să ne întrebăm de ce eram atât de vulnerabili la dependențe, atunci când au apărut smartfoanele. Tehnologia amplifică, dar nu schimbă ceea ce suntem. Suntem ființe cu o dorință profundă și durabilă de a evita realul. Încercăm să fugim de conștientizarea propriului sine și a lui Dumnezeu, prin distragerea și refuzul atenției.

Am început să predau studenților mei de licență chiar când lumea veche lua sfârșit. Primul meu semestru plin la clasă a început la doar câteva săptămâni după ce Steve Jobs scosese la iveală primul telefon inteligent: smartfonul. Acele câteva semestre dinainte ca tehnologia să se răspândească peste tot, au fost, în retrospectivă, perioada de asfințit a atenției studenților. Îmi aduc aminte prima dată când am văzut un student jucând un joc video pe un dispozitiv de buzunar, într-o toaletă din campus. Oricât de ciudat ar părea, n-am văzut în asta un semn că predarea la clasă avea să se schimbe o dată pentru totdeauna. În anii care au trecut de atunci, timpul petrecut în clasă a devenit tot mai mult un câmp de bătălie, în care profesorii se luptă să câștige atenția studenților în dauna a orice altceva există pe Internet, adică  în dauna a ceea ce în ziua de azi înseamnă practic tot ce există în lume.

Continuă lectura „Negarea de sine într-o eră a neatenției” →