Adevărata toleranță o găsim în practicarea poruncii creștine a iubirii: să rabzi sau să acoperi pe cel care ți-a greșit, să ai îngăduință cu cel care greșește, dar să nu-i aprobi greșeala, să nu i-o încurajezi, să nu spui de dragul lui că răul e bine. Căci atunci te păgubești și pe tine și pe toți – promovând răul – și nici pe cel care greșește nu-l ajuți.
Continuă lectura „Toleranță și mândrie”
Faptul că toți suntem supuși greșelii și că oricare dintre noi poate cădea pradă unui viciu nu e un motiv să ne facă să spunem că ceea ce e rău, ar fi de fapt bine sau să negăm că ceea ce e greșit e greșit; și nici să afirmăm că viciul e, de fapt, ceva firesc, ba chiar frumos. Continuă lectura „Dragoste și toleranță; între bine și rău (II)”
De o vreme încoace, virtutea supremă predicată pe toate canalele este toleranța, iar păcatul suprem, pentru care deja se dau legi cu amenzi și sancțiuni, este intoleranța. Ceea ce pare că nu-i rău, căci cine nu-și dorește pacea cu cel de alături? Continuă lectura „Ce înseamnă și ce nu mai înseamnă toleranța”
Alternativa de Bun-Simț 