de Paul Kingsnorth

După unele unele măsurători statistice (vezi aici), România este cea mai religioasă țară din Europa. Prin aproape toate datele colectate, țările creștine ortodoxe din Europa de Est își iau credința mai în serios decât țările catolice din vest sau decât țările protestante, care sunt așezate, în principal, de-a lungul marginilor continentului. Ar trebui să spun mai degrabă „fostele țări protestante” pentru că, așa cum am mai scris aici în trecut, aceste țări – inclusiv țara mea, Marea Britanie – sunt acum post-religioase. Credința a fost înlocuită de politică, ideologie, activism sau idolatria materială și tehnologică pe care o numim „progres”.

Continuă lectura „Mânăstirile României. Prima parte: turnuri și fresce” →

Este timpul pentru o luptă împotriva acestui nou autoritarism multicolor

de Brendan O’Neill

Imaginați-vă că ar exista o mișcare politică atât de puternică și atât de intolerantă încât ați putea fi vizitat de polițiști pentru că faceți mișto de ea. O mișcare atât de dominantă, încât profanarea simbolurilor sale a ajuns să fie tratată ca un fel de blasfemie. O mișcare atât de încurajată de elite încât orice oraș sau sat care refuză să se închine în fața ei – să-i fluture steagul și să-i strige lozincile – riscă să fie considerat nesigur și, în esență, necurat. O mișcare atât de încorporată în clasa conducătoare, încât fiecare aripă a sistemului instituțional, de la setul politic, la armată și până la elita financiară, ar avea datoria să-i etaleze însemnele.

Continuă lectura „Tirania Mândriei” →

de Brendan O’Neill

Vă mai amintiți când „opresiunea” însemna că guvernul refuza cu brutalitate cuiva drepturile și libertățile de care se bucurau toți ceilalți? Mai nou, opresiunea înseamnă tipi care se strofoacă să decidă dacă să-și vopsească sau nu unghiile. Pe bune. În noua sa carte None of the Above: Reflections on Life Beyond the Binary (Nimic din cele de mai sus: Reflecții asupra vieții dincolo de binar), scriitorul ”ne-binar” Travis Alabanza citează această dilemă ca dovadă a „opresiunii” pe care o generează ”prejudecata existenței a numai două sexe”. Ne face cunoștință cu Steve, un bărbat care „își dorea de ani de zile să-și picteze unghiile”. Dar nu a făcut-o pentru că, la fel ca noi ceilalți, cei care respectăm tabelul celor două sexe, a fost condiționat „să susțină prejudecățile de gen”, care spun că bărbații nu fac așa ceva. Într-o zi, însă, după ce a văzut unul dintre spectacolele de teatru ale lui Alabanza, Steve și-a făcut curajul să-și vopsească unghiile cu galben neon. Alabanza e mișcat de această lovitură curajoasă dată forțelor de opresiune. „Am vrut să-l îmbrățișez!”, scrie el. În sfârșit, liber! Slavă Domnului Atotputernic, liber în sfârșit!

Continuă lectura „Un narcisism periculos” →

de Chad Pecknold

Un nou studiu al economiștilor Tyler Giles, Daniel Hungerman și Tamar Oostrom, „Opiate of the Masses: Deaths of Despair and the Decline of American Religion”,  („Opiul maselor: morțile cauzate de disperare și declinul religiei americane” – n.n.) constată că motivul principal al creșterii dramatice a așa-numitelor morți din disperare – cum ar fi sinucideri, decese prin dependența de opiacee, supradozaj și alcoolism – este, pur și simplu, declinul „religiilor organizate”.

Continuă lectura „Pentru a ieşi din disperare” →

de Pr. Andrew Stephen Damick

Probabil ne-am descurca mai bine în căsătorie dacă am înceta să o evaluăm prin cuvinte precum „fericit” și am începe să ne gândim la ea mai degrabă ca la un proiect.

Continuă lectura „Căsătoria este o deprindere ce se dobândește” →

de Lucy Davies

Iertați-mi introducerea sumbră, dar copiii sunt învățați acum despre masturbare de la grădinițe (în unele țări occidentale – n.n.). Și părinților li se spune că aceste lecții sunt obligatorii.

Nu „pervertire”. Nu „sexualizare a copiilor”. Nu „înfiorătoare și nepotrivite”. Ci obligatorii.

Numiți-o teorie a conspirației sau oricum doriți, dar există o agendă foarte întunecată și gravă în joc, iar lucrurile astea fac parte din ea…

Continuă lectura „Protejați-vă copiii… pentru că Marea Resetare vine peste ei” →

Un sfert dintre fetele din clasa fiicei mele se identifică drept transgender (autoarea este americană şi se referă la o şcoală americană – n. n.). Șapte din 28. Când am spus recent asta pe Twitter, am fost atacată dur că aş fi o TERF (TERF – o feministă care exclude drepturile „femeilor transgender” din categoria drepturilor femeilor – n. n.), care inventează povești ridicole doar pentru a face rău persoanelor trans.

Continuă lectura „Când un sfert din clasă se crede trans” →

de Cristina C.

Draga mea Sfredelina,

Îmi aduc aminte cu plăcere de lecțiile pe care mi le-ai dat când eram încă abia ieşită din scutec, în vremurile dinaintea Fiului Dușmanului. Plimbându-mă pe străzile Romei, îmi arătai doamnele aranjate și mi-ai explicat ce e aceea o „perucă”. Am râs de m-am tăvălit! Multe lucruri în privința creaturilor feminine sunt surprinzătoare, dar nu mi-aș fi imaginat niciodată că ar fi purtat pe cap părul unei alte târâtoare! Ei bine, două milenii mai târziu, au inventat extensiile de păr cu cheratină!

Continuă lectura „Scrisoarea unei diavoliţe mai tinere către una mai bătrână (III)” →

de Pedro Trevijano

Joi, 16, am participat la prezentarea NEOS în La Rioja. Este o asociație care, condusă de Jaime Mayor Oreja și María San Gil, intenționează să lupte în apărarea valorilor umanismului creștin.

Și este un fapt că astăzi există două păreri predominante: cei care neagă sau renunță la Dumnezeu, pe de o parte, și credincioșii care apără valorile umanismului creștin, pe de alta. Prin urmare, în jurul rolului lui Dumnezeu și al conceptelor de adevăr și libertate se poartă marea bătălie ideologică a timpului nostru.

Continuă lectura „Bătălia culturală” →

de Nina Power

„Ce este o femeie?” Această întrebare simplă – la care definiția dicționarului, încă agățată de viața normală, răspunde „omul adult de sex feminin” – i-a deranjat recent pe politicienii occidentali.

Continuă lectura „Transbarbarism” →