de Paul Cătălin Curcă

Există de mai mult timp cerința de a privi lucrurile cu echilibru și obiectivitate. Astfel că ni se spune că există oportunități și riscuri, iar noul limbaj la modă ne explică în ce fel să gestionăm riscurile și să folosim la maxim oportunitățile. Este, fără dubii, o prostie menită să ascundă dezastrul în care ne aflăm ca societate.

Tineretul de astăzi este supus unui proces de îndobitocire colectivă din care nu are șanse să scape, cu toate că, individual, mai pot fi și excepții. Este asaltat de pornografie, adicții la droguri, alcool, jocuri pe computer; lectura clasicilor și a cărților bune este aproape eliminată, este cultivată sexualitatea deșănțată și toate sexualitățile alternative care intră în sfera LGBT. Educația nu mai este educație, nu mai are treabă cu valorile și cu ceea ce ar trebui să afle un tânăr, cu respectul și formarea. Elevul sau studentul primește cel mult niște informații tehnice pentru joburi, care și acestea se vor perima destul de repede dat fiind progresul tehnic rapid, în schimb nimeni nu mai are grijă de sufletul sau de spiritul lui.

Limitele existențiale ce sunt inerente vieții ne orientează spre ceea ce are valoare

de Henry George

Dezbaterea despre sinuciderea asistată – eutanasia – țintește în centrul a ce înseamnă să fi o persoană. Întoarcerea în pământul din care am venit este ceva ce ne așteaptă pe toți, universalitatea ultimă a naturii noastre muritoare, ce unește felul particular al trecerii fiecăruia dintre noi pe acest pământ. Întrebările despre viață și moarte vorbesc despre natura fundamentală a existenței noastre și despre temeiurile conștiinței noastre de sine. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că întrebările despre când și cum ar trebui să murim ridică astfel de niveluri de emoție. Această dezbatere cere să luăm în calcul care anume este concepția noastră ultimă despre ce înseamnă binele, chiar dacă este exprimată în acei termeni liberali care neagă existența unui astfel de bine.

de Stephen Whitney

A sublinia ceea ce este evident duce, în aceste zile, la necazuri. Indiferent cât de bine intenționați ați fi, o dezbatere dusă cu bună-credință pare destul de greu de găsit. Atmosfera înăbușitoare de acum a contribuit la un sentiment de confuzie cu privire la modul în care americanii, în special în generațiile mai tinere, văd creația lui Dumnezeu. Și puține probleme sunt afectate de confuzie mai mult decât conceptul de sex.

de Noemie Halioua

Trebuie puse din nou biserica în centrul satului, ceasurile la ora potrivită și punctul pe „i”. Să afirmăm din nou evidențele, să apelăm la realitate, să revenim la fundamentele pe care terorismul intelectual încearcă din toate puterile să le ascundă. Cerul este albastru vara, pământul este rotund și majoritatea femeilor nu-și doresc bărbatul „deconstruit” pe care parlamentarul Verde Sandrine Rousseau este încântată să-l aibă în viața ei (și pe care vrea să-l facă un model pentru alții), acest exemplar nedefinit pe care ni-l imaginăm dotat cu penis, dar lipsit de atribute masculine, neutru sau chiar feminizat, castrat simbolic.

de Andrew Ross

Nu e ceva neobișnuit în domeniul meu de activitate, ca medic de urgență, să mă ocup de așa-numiții pacienți fideli (cazurile în care pacienții fac vizite repetate la spital, deoarece sunt bolnavi cronic, caută asistență medicală și nu au acces la alte tipuri de îngrijire – n.n.). Fidelii, cunoscuți și ca „utilizatori cu frecvență ridicată” de către administrația spitalului, sunt pacienți care sunt bine cunoscuți de toată lumea din secția de urgență. Unii vor apărea de mai multe ori pe săptămână cu plângeri previzibile – dureri în piept, dureri de spate, anxietate, intoxicație cu alcool, depresie, idei suicidare. Unii au o problemă de abuz de substanțe; unii sunt fără adăpost; mulți suferă de schizofrenie sau alte forme de gândire psihotică sau dezorganizată. Dar există un lucru anume care îi leagă pe aceștia: sunt singuri.

de Jordan Alexander

Site-urile de pornografie obțin în SUA mai mult trafic decât traficul total al Instagram, Twitter, TikTok, Pinterest, Zoom și Netflix. Și în zilele noastre, majoritatea oamenilor sunt expuși la pornografie chiar înainte de vârsta de 13 ani.

de Paul Kingsnorth

„ Cel care stă singur și tăcut scapă de trei războaie: cel al auzului, cel al vorbirii deșarte, cel al văzului; însă mai este un lucru cu care va avea de luptat: acest lucru este însăși inima sa” – Sfântul Antonie cel Mare.

de Rod Dreher

Ei ne arată ce se întâmplă atunci când îți pasă mai mult de copiii tăi decât de nevoia de a te simţi acceptat în clasa de mijloc

Omule, ceea ce se întâmplă în Dearborn, Michigan, ar trebui să se întâmple în toată America. Părinții musulmani, sătui și obosiți de faptul că copiii lor sunt supuși propagandei de activiștii LGBT și de aliații acestora dintre profesori, şi-au asumat ei rolul de a da glas nemulţumiţilor. Ascultaţi, în videoclip, până la capăt discursul acestui bărbat. Rețineți în special că spune că ei nu vor să fie percepuți ca anti-gay, dar că până și adulții gay înțeleg că acel material „educativ” este greșit să fie destinat copiilor:

de Carmelo Lopez-Arias

Parlamentul European, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, OMS, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului… toate se citează reciproc ca referințe, dar rapoartele lor sunt întotdeauna finanțate de aceiași, cum ne arată investigațiile Centrului European pentru Drept și Justiție al lui Grégor Puppinck.

de Paul Kingsnorth

(partea întâi a articolului o găsiți aici)

Ieri am împărtășit fotografiile mele de vacanță ale unora dintre mărețele și adesea impunătoarele mănăstiri medievale din România. Astăzi voi pune un pic lupa pe imagini. Pe lângă patrimoniul său viu de mari mânăstiri, România are și o rețea vie de biserici mici, locale, unele dintre ele deopotrivă de impresionante în felul lor. Ce e mic e frumos, la urma urmei, și cu siguranță mai intim. De obicei, cred că este și mai sfânt.