de pr. Ioannes Apiarius
A fi transgender este imposibil. Oamenii nu-și pot schimba sexul determinat biologic. Nu există un „bărbat transgender”. Nu există o „femeie transgender”. Niciun bărbat nu se poate transforma într-o femeie. Nicio femeie nu se poate transforma în bărbat. Este o sminteală cruntă. Este o nebunie. Este delirant sau, mai exact, este transdelirant.
Continuă lectura „Transdelirant”
Există două moduri de a-L vedea pe Iisus. Unul este cel al slavei omenești. El predică mulțimilor care-L ascultă, și oamenii văd că „nimeni nu a mai vorbit așa până acum”. Și le-a vorbit de multe ori astfel, în predica de pe munte și în alte locuri. Și noi vrem să facem senzație când le spunem ceva oamenilor, să rămână uimiți de puterea cuvântului nostru, să ne admire și să ne ofere locul de cinste. Le răspunde fariseilor care căutau să-L prindă în cuvânt, dându-le acele replici la care ei nu mai știau ce să spună.
Și noi vrem să fim asemenea Lui, fiind tari în toate polemicile cu cei care-L resping pe Hristos, pretinzând că vrem să-l apărăm pe El, nu să ne fălim în numele Lui și să-L folosim ca să putem să ieșim învingători din toate disputele. El a mai făcut vindecări minunate, pe care oamenii și știința nu le puteau explica, dar pe care, uimiți, le vedeau. Am vrea și noi să facem minuni, ca să ne impunem adevărul nostru în fața adevărului lor, al celor care caută să distrugă creștinismul. Să ne impunem într-un mod indubitabil în fața oricui ne respinge ideile sau caută să ne minimizeze știința de carte și părerile.
Continuă lectura „Ce fel de Iisus ne dorim?”
„Este complicat.”
Această afirmație rezumă o mare parte din experiența modernă. Nu cred că lumea pe care o întâlnim este de fapt complicată – dar experiența noastră este. Simplitatea este reflectarea unei lumi interioare libere de conflicte și curente subterane. Adevărul lumii interioare moderne este că, în general, este atrasă în mai multe direcții.
Continuă lectura „Când credința este complicată”
de Al Stewart
”Daune ireversibile” este o carte tulburătoare despre o epidemie care dăunează vieților multor adolescente. În timp ce cartea se concentrează în special pe Statele Unite, această contagiune, răspândită prin internet, începe să afecteze multe societăți occidentale sau occidentalizate. Abigail Shrier este o jurnalistă care scrie pentru Wall Street Journal. Ea înfățișează o imagine sumbră:
Continuă lectura „Daune ireversibile”
Modul în care indivizii și instituțiile reacționează la Lia Thomas, bărbatul biologic căruia i se permite să concureze în competițiile de înot pentru colegiile de fete, este un bun indicator al valorilor oamenilor și al nivelului de raționalitate.
Pentru a recapitula, Will Thomas, un bărbat care până acum doi ani era membru al echipei de înot masculin al Universității din Pennsylvania, a anunțat că este femeie și apoi s-a alăturat echipei de înot feminin a aceleiași universități.
Acum numit Lia, Thomas a stabilit recorduri naționale la înot feminin, cum ar fi la 200 și 500 metri stil liber. Femeile care s-au antrenat aproape toată viața pentru a deveni înotătoare competitive au fost oprite de la victorii.
Continuă lectura „Sportivii trans, The New York Times și Ivy League”
de Kamilla V
Nimeni n-a mărturisit că mașinăria scăpase din mână. An după an a fost slujită cu eficiență sporită și inteligență diminuată. Cu cât un om își cunoștea mai bine îndatoririle față de ea, cu atât înțelegea mai puțin despre îndatoririle vecinului de alături, și în toată lumea asta mare nu exista nimeni care să înțeleagă monstrul ca întreg.
(continuare. Prima parte o găsiți aici.)
Transumanismul
Să fi apărut pur și simplu spontan această profundă deconectare de la realitatea fizică, această transformare într-o marfă a „identităților‟, alături de intervențiile necesare pentru menținerea lor, susținute de corporațiile-gigant din industria farmaceutică și finanțate de miliardari, aprobată oficial și promovată la scară mare? Chiar să fi fost o extensie naturală a unor mișcări de multă vreme consacrate, cum ar fi feminismul, sau a deceniilor de activism care au dus la o acceptare generală a homosexualității ca fiind normală? Chiar să fi existat un moment brusc al iluminării, venit la capătul unei lupte îndelungate pentru acceptare?
Continuă lectura „Mașinăria se oprește (II)”
de Kamilla V
Nimeni n-a mărturisit că mașinăria scăpase din mână. An după an a fost slujită cu eficiență sporită și inteligență diminuată. Cu cât un om își cunoștea mai bine îndatoririle față de ea, cu atât înțelegea mai puțin despre îndatoririle vecinului de alături, și în toată lumea asta mare nu exista nimeni care să înțeleagă monstrul ca întreg.
Nuvela lui E. M. Forster, Mașinăria se oprește, a fost publicată în 1909. Acțiunea se petrece în viitorul îndepărtat. Specia umană trăiește sub pământ, în niște locuințe ca niște capsule, cu existența intermediată de ceea ce azi am recunoaște ca fiind un fel de Internet al Lucrurilor (IoT). Istoria lumii este permanent re-falsificată, iar principala ocupație a populației este aceea de cultivare a „ideilor”, ocupație care a înlocuit toate formele de îndeletnicire umană de până acum. Un Comitet Central supraveghează întregul sistem. Există o minusculă minoritate de dizidenți izolați, care țin cu dinții de amintirea lumii așa cum era cu mult timp în urmă, dar sunt considerați niște proscriși aflați în permanent pericol să fie pedepsiți, cea mai teribilă pedeapsă fiind moartea prin expunere la aerul toxic de la suprafața Pământului.
Continuă lectura „Mașinăria se oprește (I)”
Întotdeauna am știut că voi părăsi universitatea într-o zi, dar nu m-am așteptat niciodată ca lovitura de despărțirii să-mi fie dată printr-un act de tiranie medicală.
După 18 ani în care i-am ajutat pe studenți să învețe cum să scrie și să gândească, arătându-le de ce și unde ar trebui să caute adevărul, frumusețea și bunătatea, mi-am pierdut slujba pentru că nu am mai acceptat să permit cuiva – o asistentă drăguță, fără îndoială – să facă un act ridicol. Să introducă un tampon lung și adânc în cavitatea mea nazală, chiar lângă bietul meu creier, și să îl rotească acolo, astfel încât o probă să poată fi colectată și testată pentru Covid-19. Aș fi putut evita această cerință săptămânală doar dacă aș fi acceptat o rundă completă de injecții genice experimentale – și apoi să fac toate dozele booster, desigur. Acestea au fost singurele mele două opțiuni: tamponul săptămânal înfipt lângă creier sau injecțiile complete.
Continuă lectura „Demis pentru că am refuzat să intru în alegerea ce mi s-a oferit”
În evaluarea situației de acum, unii par să creadă că totul este normal și firesc pentru o stare extraordinară – adică în afara ordinii obișnuite – în timp ce alții au constatat că s-au făcut abuzuri incalificabile și că există semnele unei dictaturi care se impune la nivel global. Viziunile sunt atât de diferite, deosebirile în înțelegerea aceluiași realități au devenit atât de mari, încât se pare că trăim în plină schizofrenie. Contactul și dialogul între cele două moduri de a privi realitatea a devenit imposibil. Sau, dacă se produce, în rețelele sociale, este menit numai să arate prăpastia creată între cele două chipuri de înțelegere a aceleiași realități. Același act medical, vaccinul, li se pare unora firesc, și nu văd nicio problemă în impunerea lui obligatorie, iar alții înțeleg aici o samavolnicie și încheierea, de facto, a erei respectării drepturilor omului. Un virus mititel a creat o problemă enormă, iar noi nu mai știm cum să ieșim din dilemă.
Continuă lectura „Corectitudinea politico-pandemică”
Când s-a dezvăluit public în 1992 că regizorul Woody Allen că are o aventură cu fiica adoptivă a partenerei sale Mia Farrow (Soon-Yi Previn, cu 34 de ani mai mică decât el), apărarea sa a fost simplă: „Inima vrea ce vrea ea”.
Citând, în acest fel, o maximă dintr-o scrisoare a lui Emily Dickinson din 1862, Allen rezumă perfect rațiunea care stă la baza viziunii seculare predominante astăzi asupra lumii, viziune care este o combinație mortală de post-adevăr și pragmatism, condusă doar de ceea ce vrea inima celor ce privesc astfel lucrurile.
Și ce se întâmplă până la urmă?
Continuă lectura „Perspectiva principală asupra lumii, astăzi, este cea a lui Woody Allen”
Alternativa de Bun-Simț 