de pr. Ioannes Apiarius
A fi transgender este imposibil. Oamenii nu-și pot schimba sexul determinat biologic. Nu există un „bărbat transgender”. Nu există o „femeie transgender”. Niciun bărbat nu se poate transforma într-o femeie. Nicio femeie nu se poate transforma în bărbat. Este o sminteală cruntă. Este o nebunie. Este delirant sau, mai exact, este transdelirant.
Continuă lectura „Transdelirant”
Există două moduri de a-L vedea pe Iisus. Unul este cel al slavei omenești. El predică mulțimilor care-L ascultă, și oamenii văd că „nimeni nu a mai vorbit așa până acum”. Și le-a vorbit de multe ori astfel, în predica de pe munte și în alte locuri. Și noi vrem să facem senzație când le spunem ceva oamenilor, să rămână uimiți de puterea cuvântului nostru, să ne admire și să ne ofere locul de cinste. Le răspunde fariseilor care căutau să-L prindă în cuvânt, dându-le acele replici la care ei nu mai știau ce să spună.
Și noi vrem să fim asemenea Lui, fiind tari în toate polemicile cu cei care-L resping pe Hristos, pretinzând că vrem să-l apărăm pe El, nu să ne fălim în numele Lui și să-L folosim ca să putem să ieșim învingători din toate disputele. El a mai făcut vindecări minunate, pe care oamenii și știința nu le puteau explica, dar pe care, uimiți, le vedeau. Am vrea și noi să facem minuni, ca să ne impunem adevărul nostru în fața adevărului lor, al celor care caută să distrugă creștinismul. Să ne impunem într-un mod indubitabil în fața oricui ne respinge ideile sau caută să ne minimizeze știința de carte și părerile.
Continuă lectura „Ce fel de Iisus ne dorim?”
„Este complicat.”
Această afirmație rezumă o mare parte din experiența modernă. Nu cred că lumea pe care o întâlnim este de fapt complicată – dar experiența noastră este. Simplitatea este reflectarea unei lumi interioare libere de conflicte și curente subterane. Adevărul lumii interioare moderne este că, în general, este atrasă în mai multe direcții.
Continuă lectura „Când credința este complicată”
Întotdeauna am știut că voi părăsi universitatea într-o zi, dar nu m-am așteptat niciodată ca lovitura de despărțirii să-mi fie dată printr-un act de tiranie medicală.
După 18 ani în care i-am ajutat pe studenți să învețe cum să scrie și să gândească, arătându-le de ce și unde ar trebui să caute adevărul, frumusețea și bunătatea, mi-am pierdut slujba pentru că nu am mai acceptat să permit cuiva – o asistentă drăguță, fără îndoială – să facă un act ridicol. Să introducă un tampon lung și adânc în cavitatea mea nazală, chiar lângă bietul meu creier, și să îl rotească acolo, astfel încât o probă să poată fi colectată și testată pentru Covid-19. Aș fi putut evita această cerință săptămânală doar dacă aș fi acceptat o rundă completă de injecții genice experimentale – și apoi să fac toate dozele booster, desigur. Acestea au fost singurele mele două opțiuni: tamponul săptămânal înfipt lângă creier sau injecțiile complete.
Continuă lectura „Demis pentru că am refuzat să intru în alegerea ce mi s-a oferit”
În evaluarea situației de acum, unii par să creadă că totul este normal și firesc pentru o stare extraordinară – adică în afara ordinii obișnuite – în timp ce alții au constatat că s-au făcut abuzuri incalificabile și că există semnele unei dictaturi care se impune la nivel global. Viziunile sunt atât de diferite, deosebirile în înțelegerea aceluiași realități au devenit atât de mari, încât se pare că trăim în plină schizofrenie. Contactul și dialogul între cele două moduri de a privi realitatea a devenit imposibil. Sau, dacă se produce, în rețelele sociale, este menit numai să arate prăpastia creată între cele două chipuri de înțelegere a aceleiași realități. Același act medical, vaccinul, li se pare unora firesc, și nu văd nicio problemă în impunerea lui obligatorie, iar alții înțeleg aici o samavolnicie și încheierea, de facto, a erei respectării drepturilor omului. Un virus mititel a creat o problemă enormă, iar noi nu mai știm cum să ieșim din dilemă.
Continuă lectura „Corectitudinea politico-pandemică”
Când s-a dezvăluit public în 1992 că regizorul Woody Allen că are o aventură cu fiica adoptivă a partenerei sale Mia Farrow (Soon-Yi Previn, cu 34 de ani mai mică decât el), apărarea sa a fost simplă: „Inima vrea ce vrea ea”.
Citând, în acest fel, o maximă dintr-o scrisoare a lui Emily Dickinson din 1862, Allen rezumă perfect rațiunea care stă la baza viziunii seculare predominante astăzi asupra lumii, viziune care este o combinație mortală de post-adevăr și pragmatism, condusă doar de ceea ce vrea inima celor ce privesc astfel lucrurile.
Și ce se întâmplă până la urmă?
Continuă lectura „Perspectiva principală asupra lumii, astăzi, este cea a lui Woody Allen”
de Francis X. Maier
Dați-mi voie să vă povestesc două întâmplări.
După câțiva ani de căsnicie, am observat că – nu știu cum s-o spun mai delicat – „contactele noastre romantice” nu prea se ridicau la înălțimea așteptărilor de frecvență pe care le aveam înainte de căsătorie, pentru niște oameni de douăzeci și ceva de ani. I-am spus asta drăgălașei mele soții, Suann, la vremea respectivă, iar ea mi-a răspuns: „Nu mai vorbi prostii. Suntem mult peste medie!” Am avut această conversație neprofitabilă, în contexte diferite, dar întotdeauna cu aceleași rezultate, timp de câteva luni.
Continuă lectura „Tot ce trebuie să știți despre sex”
Un prieten se retrage de pe Facebook. Ar trebui poate să îi spun să n-o facă, să mai rămână printre noi, și să ne împărtășească, din când în când, din gândurile sale. E unul dintre cei mai inteligenți, cultivați, generoși și săritori în ajutor oameni pe care i-am cunoscut în viața mea. Dar ar fi o mare greșeală să încerc să-l rețin. Nu mai e de trăit aici. Facebook a devenit adesea un loc de deversare a prostiei cu ștaif, a extremismului și grobianismului. Scoate tot ce e mai rău din om, și parcă rezervele de răutate cresc pe măsură ce sunt consumate. Toți cei care intrăm zilnic pe această rețea am constatat degradarea treptată a relațiilor dintre oamenii cu păreri diferite și încercăm să stabilim care ar fi cauzele și cum ar putea fi contracarate.
Continuă lectura „Rețeaua de amplificare a urii”
Comisia Europeană a elaborat recent un document de uz intern, cu recomandări de „comunicare incluzivă” pentru angajații săi. Prin acesta li se sugerează să nu folosească cuvântul Crăciun și nici nume precum Maria sau Ioan, pentru că persoanele de altă religie sau ateii s-ar putea simți jigniți. Susținătorii Uniunii Europene din țara noastră i-au sărit repede în apărare. E fake, au tot repetat ei pe un ton apăsat. Uniunea nu ne interzice să vorbim despre Crăciun, nu ne ia tradiția, nu se amestecă în credințele noastre. A fost numai o recomandare internă pentru angajați, din grijă față de cei care nu serbează nimic de Crăciun și care s-ar putea simți lezați, și care a fost și retrasă în urma numeroaselor critici apărute. Deci chiar nu mai e nimic de criticat, Uniunea rămâne democrată și deschisă tuturor, credincioși sau nu, putem fi liniștiți și să ne vedem de treburile noastre. Circulați, circulați, nu e nimic de văzut aici! Oare chiar așa să fie?
Continuă lectura „O ofertă de Crăciun”
Căutați încă un loc sau o clipă în care să vă refugiați de tumultul prezentului și să regăsiți – fie și vremelnic – un sentiment al dăinuirii și recuperării bucuriei de a fi una cu familia? Desigur, se apropie, iată, Crăciunul, deja adulmecăm aromele sale ce ne întorc în timp. Sau, parcă e ceva diferit, cineva s-a gândit că parcă prea rămăseseră lucrurile neschimbate cu această sărbătoare, rămăsese Moșul prea blocat în timp, era prea îndărătnic la noile trenduri… Gata, s-a terminat cu Moșii Crăciun retrograzi, care aduceau jucării pentru copii, iar familii tradiționale se bucurau de darurile primite. Să-l îmbunătățim un pic!
Continuă lectura „Santa Claus 3.0”
Alternativa de Bun-Simț 