Cum să citești Biblia

pr. Lawrence Farley

Dacă cineva dorește să crească și să se maturizeze în Hristos, precum și să adere cu credincioșie la regula zilnică a rugăciunii, este necesar și să citească cu fidelitate Biblia. Acesta nu este, cum ați crede, cuvântul doctorului evanghelic Billy Graham, ci al Sfântului Ioan Gură de Aur, care ne-a învățat că ignorarea Scripturilor e un mare abis. În vremurile mai vechi, nu toată lumea își permitea cărți sau copii ale tuturor Scripturilor. În zilele noastre oricine poate deține o Biblie, dacă într-adevăr își dorește una. Prin urmare, nu avem acum nicio scuză pentru a fi ignoranți despre ceea ce ne învață Biblia. Desigur, unele părți sunt mai greu de înțeles decât altele (motiv pentru care avem preoți care să ne ajute), dar istoriile de bază și mesajul sunt ușor de absorbit.

Continuă lectura „Cum să citești Biblia” →

De ce totalitarism

de Tessa Lena

O privire în istorie, în A Patra Revoluție Industrială și în sufletele noastre.

Prima parte a acestui articol este despre poporul meu și mașina care l-a tocat, despre niște paralele istorice și viața mea. A doua parte a articolului e despre trucuri și A Patra Revoluție Industrială. Presiunea a crescut atât de mult și totul se mișcă atât de repede, încât îmi amorțește limba – dar mă tot gândesc cum de-au devenit pe vremuri adulții sovietici așa cum erau… și ce putem face în ce privește iubirea.

Continuă lectura „De ce totalitarism” →

Când vor înceta atacurile împotriva Bisericii

Oricât de prost vor fi făcute, tendențios, cu probe puține, subiectiv, marșând pe emoție și nu pe dovezile pe care pretind că le aduc, „investigațiile” de presă împotriva Bisericii vor avea un public care le va aplauda frenetic, având sentimentul că iată: s-a găsit, în fine, fără putință de tăgadă, dovada clară a corupției Bisericii. Este un pic de mirare cum oameni care se pretind perfect raționali se pot lăsa convinși atât de ușor, iar apoi nu mai percutează la argumente de bun simț, dacă nu am ști că rațiunea adesea se pune în slujba dorințelor și patimilor noastre. 

Continuă lectura „Când vor înceta atacurile împotriva Bisericii” →

Mult zgomot pentru nimic

Așa numitele investigații sub acoperire făcute în Biserică publicate zilele trecute se laudă că ne vor spune mult și livrează foarte puțin. Se bazează de fapt pe crearea unei stări de spirit, a unei emoții împotriva Bisericii, iar nu pe dezvăluirile de care fac atâta caz. Ipoteza de la care se pleacă este că Biserica este o mega-corporație coruptă, iar fără a aduce dovezi concludente, trag concluzia că așa e. Îi convinge însă doar pe cei deja convinși, care își închipuie că acum au dovada falsurilor practicate de Biserică. De fapt, nu au nimic.

Continuă lectura „Mult zgomot pentru nimic” →

E mai bine fără creștinism cultural?

Vorbim despre creștinism cultural atunci când morala publică acceptată în societate și legile emise de parlament țin cont de credința oamenilor, încearcă să o protejeze și chiar să o promoveze. Chiar fără să mai fie credincioși fervenți, oamenii încă poartă respect față de creștinism și de principiile morale pe care le promovează. Astfel înțeles, creștinismul cultural a fost prezent în lumea occidentală până după al Doilea Război Mondial, apoi treptat a început să dispară, mai accentuat după mișcările din 1968, pentru a se cere brutal, în prezent, eliminarea oricărei urme a sa prin mișcarea woke, din ultimii ani din Occident. Acum orice urmă de creștinism este îndepărtată din spațiul public, din toate referirile oficiale, în speranța că astfel va dispărea și din sufletele credincioșilor. Asistăm la o luptă împotriva creștinismului, în același fel în care era combătut și eliminat în țările comuniste, unde ideologia de stat era oficial atee. Se confundă laicitatea cu necredința și cu eliminarea elementelor de credință din orice manifestare publică, cu speranța că astfel va dispare și din sufletul oamenilor.

Continuă lectura „E mai bine fără creștinism cultural?” →

Iubirea într-o lume a incertitudinii

pr. Michael Gillis

Sfântul Isaac Sirul spunea că „țara certitudinii” este doar mormântul. Scriind pustnicilor care trăiau în deșert, Sfântul Isaac a vrut să-i elibereze de amăgirea că ar putea fi siguri despre ceva, orice din această lume. Mă întreb dacă Sfântul Isaac reflecta, cumva, asupra cuvintelor Sfântului Pavel din 1 Corinteni 8: „Cunoștința îngâmfă, pe când dragostea zidește. Dacă cineva crede că știe ceva, nu știe nimic așa cum ar trebui să știe. Dar dacă cineva îl iubește pe Dumnezeu, acesta este cunoscut de El ”.

Continuă lectura „Iubirea într-o lume a incertitudinii” →

A fost cândva un referendum

Trei ani de la eşecul referendumului pentru familie.

Şocat la vremea aia, am înţeles între timp că au venit vremuri noi şi că ni s-a dat semn, pentru cine are ochi să vadă; un trailer, un mic apocalips (căci apocalips înseamnă „dezvăluire”, „ridicarea vălului”).

Pornit pentru a afirma şi apăra un adevăr sacru în faţa semnelor că se apropie fărădelegea, referendumului pentru familie i s-a opus argumentul lui Iuda: „de ce să cheltuim bani pentru aşa ceva când e încă sărăcie în ţară?” („de ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.” Ioan 12, Matei 26)

Continuă lectura „A fost cândva un referendum” →

Marea trădare de sine

Lumea va fi un loc mult mai bun, dacă avem curajul să înfruntăm stafiile care ne bântuie.

Tessa Lena

O anecdotă rusească sună așa: un pui de dinozaur își mănâncă părinții. Ca urmare, puiul de dinozaur e pus sub acuzare, iar când judecătorul îl întreabă dacă e adevărat că și-a mâncat părinții, micul dinozaur confirmă. Scârbit, judecătorul spune: „O, Doamne, ce fel de ființă mai poți să fii după ce ai făcut așa ceva?!” „Sunt un orfan, un mic orfan, un biet orfaaaaan!” se văicărește micul dinozaur și izbucnește în plâns. 

Mi-a venit în minte această glumă, când mă gândeam la societatea noastră, căreia îi place să omoare toate lucrurile care ne fac fericiți în mod firesc – după care se lamentează că suntem niște distruși și niște triști care nu mai știu să se bucure de nimic. Așadar, ce urmează să spun aici este în parte despre capcanele Marii Resetări, dar este în principal despre traiectorii de viață, claritate, confuzie, trădare de sine, curaj și posibilități de a îndrepta lucrurile strâmbe, devenind cu această ocazie un pic mai deștepți – ceea ce, aș zice eu, e chiar ideea de la baza creării oricărui haos (deși chestia asta probabil că nu l-ar ajuta cu nimic pe micul dinozaur, căci unele lucruri sunt din păcate permanente).

Continuă lectura „Marea trădare de sine” →

Despre bărbați și bebeluși

Declan Leary

Atunci când bărbații devin mame, lumea noastră este întoarsă pe dos. Pete Buttgieg a fost primar în South Beach, candidat la alegerile prezidențiale americane, iar din 2 februarie 2021 este primul ministru declarat gay, secretar la transporturi din 2 februarie 2021. Soțul (sau soția?) lui, Chasten Buttigieg, este profesor, scriitor, susținător al drepturilor LGBTQ. El a fost consilier, purtător de cuvânt și activist în social media în timpul campaniei prezidențiale din 2020 a soțului său . În septembrie 2020, Buttigieg și-a lansat memoriile: „Am ceva de spus”. Într-o fotografie devenită celebră pe rețelele sociale, cei doi apar, la spital, fiecare cu câte un nou născut în brațe, ca și cum ar fi născut chiar ei. Au primit zeci de mii de mesaje de felicitare, așa cum încă se mai trimit atunci când copiii sunt născuți în cadrul cuplurilor heterosexuale.

Continuă lectura „Despre bărbați și bebeluși” →